Padurea si oamenii...

Ma plimbam zilele astea prin padure, asa ca sa ma relaxez putin. Am vrut si putina liniste, ciripit de pasarele combinate cu o priveliste frumoasa...
Frumos pana la un moment dat, cand boxele unei masini, de fapt...boxele multor masini, rasunau in toata padurea de parca venea sfarsitul lumii. Spre mirarea mea, erau alte genuri de muzica. Chiar daca suna tare, parca suna mai bine ca in lunile trecute. De ce? Pentru ca nu mai ascultam Guta, Adrian copilul...in fine, imi este tare greu sa pronunt aceste nume, aproape imposibil, ci padurea canta pe acordurile formatiilor Abba, Compact, Depeche Mode...Sincer, chiar mi-a placut. Desi, nu sunt de acord cu muzica data la maxim, totusi asculti muzica in "ograda ta", dar mi-a placut ca lumea incepe sa se schimbe. Sa acorde o atentie muzicii de calitate si chiar sa devina putin mai atenta cu padurea.
Ce sa zic, nu stiu daca a fost doar o intamplare, daca sa o iau ca o mare schimbare, nu e cazul, mai e mult pana sa ne schimbam mentalitatea, doar am ramas asa putin impresionata de padure si de oameni. Parca si padurea era mai verde, mai curata. Putine peturi, multi oameni, muzica de calitate si multa armonie, chiar daca uscaturi...se mai gasesc...

Viata mea...

Mereu incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea - Ce este nou in viata mea?
Ma culc si ma trezesc cu intrebarea asta in gand...sau gresesc, ma culc cu ideea de a schimba ceva ziua urmatoare doar ca dimineata ma gaseste in acelasi loc, acelasi ritm, aceleasi obiceiuri si situatii.
Mai precis simt ca am nevoie de o schimbare, simt ca nu mai am timp de MINE.
Sunt atatea de spus despre modul in care ne consumam zilnic pentru orice prostie si "inghitim" orice pentru o mana de bani. Ne ascundem practic de propriul "eu".
Am devenit niste robotei care lucram pentru o societate in declin, o societate care incurajeaza mitocania si incultura, moralitatea fiind inexistenta. Nu mai merge cu un cuvant bun, ci trebuie sa "dai cu coatele" pentru a fi undeva...mai sus...
Solutia ar fi sa nu fim la fel, sa luptam impotriva curentului si sa incercam sa nu ne irosim viata pe lucruri inutile. Usor de zis, greu de realizat. Asa e. Tine foarte mult de modul in care suntem cu adevarat dispusi sa ne schimbam si completa viata.
Ce sa zic... “e ca si cum ai inota intr-o mare , mai mult sau mai putin poluata, mai dai poate de un pet sau o cisma aruncata, mai vine cate un rechin care sa te tavaleasca, pana la urma poate fi bine si gasesti locul tau, dar daca o iei usurel impotriva curentului poti sa constati ca ajungi in fluviu, care e mai putin poluat si tot asa pana ajungi in apa curata si cristalina de munte, bogat oxigenata unde poti respira si poti inota in voie” .


Asculta mai multe audio Muzica

Doar in imaginatia mea...

Cu totii avem capacitatea de a crea "noi reprezentari si idei pe baza perceptiilor".
Inventam si ne inchipuim o altfel de lume si traire. Uneori transformam lucrurile reale in ceva ireal. Creativitatea este cea care uneste lumea oamenilor cu cea a fanteziei.
Imaginatia este de fapt o poveste. O alta modalitate de-a intelege lumea in care traim, de-a simti si a te bucura de ceea ce viata iti ofera. Este de fapt, o poveste fara sfarsit...
Poate ca eu traiesc mai mult in vis, traiesc dincolo de timp, spatiu si prejudecati... Nu sunt rupta de realitate, doar imi imaginez o lume mai frumoasa si mai buna.
Granita dintre fantezie si realitate este...o fantezie sau o realitate...

«Imaginatia este ochiul larg deschis care ne face intotdeauna sa vedem adevarul mai viu.» Christopher Fry

Un ocean de lumina...

Avem momente in viata cand trecem foarte usor de la o stare la alta. Suntem fericiti, iar in clipa urmatoare cadem intr-o stare de nervozitate.
Asta si pentru ca nu mai avem o claritate in ganduri. Pornim la drum cu teama de a nu esua...
Daca am putea fi mai deschisi fata de sentimentele si experientele proprii, care abunda in viata fiecaruia , fara sa ne fie teama, am trai cu adevarat "adaptati" la viata.
Probabil ca trebuie sa acordam o atentie la ceea ce se petrece in sufletul nostru. Sa ne acceptam emotiile, trairile...
Am fost intrebata de multe persoane de ce imi expun asa de usor sentimentele si ca e nevoie de curaj pentru a face acest lucru... Nu e nevoie de curaj. Este nevoie de a te accepta si a avea o mai mare incredere in tine. De a intelege ca sentimentele fac parte din tine...sunt una cu tine.
- Sufletul cunoaste uneori inspiratii neprevazute, strafulgerari neasteptate, al caror cuprins si a caror profunzime nu le-ar putea exprima nici un volum intreg de cugetari asa cum lumina a o mie de faclii nu poate reda stralucirea uriasa si rapida a fulgerului. - Victor Hugo

Intoarcerea la inocenta

Ieri am avut ocazia sa ma bucur mai mult de vremea frumoasa de afara, de aerul proaspat de primavara. Am avut ocazia sa nu ma mai gandesc la toate problemele omenirii, asa cum fac eu de obicei si sa las la o parte stresul care ma cam macina in ultimul timp.
Nu stiu de ce, dar "pendulam in permanenta intre realism si romantism, intre depravare si intoarcere la inocenta".
Suntem cand ingeri cand demoni...
M-a ajutat foarte mult nepotelul meu care mi-a adus zambetul pe buze si bucuria de a fi din nou copil. M-a facut sa ma intorc la anii inocentei...la anii cand nu-ti trebuie nicio masca, iar puritatea e in floare.
O nebunie de culori, o lume magica fara etichete, asta e inocenta.
O lume pe care ne-o dorim mult sa o pastram, dar care se pierde in momentul in care clipele magice trec pe langa noi fara sa le observam.
Eu nu vreau sa pierd contacul cu aceasta lume si nici nu am s-o fac...e prea frumoasa...


Vezi mai multe video din Muzica

Numai timpul...

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.

Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.

Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.

Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…

Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.

Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!

Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.

Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…

-Timpul? s-a intrebat Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…
PovesticuTalc.ro


Asculta mai multe audio Muzica

Soldier of love...

I'm at the borderline of my faith
I'm at the hint of line of my devotion
I'm in the frontline of this battle of mine
But I'm still alive
I'm a soldier of love
Everyday in life



Vezi mai multe video din Muzica