Dorinta...

Tot timpul ne dorim altceva. Cand ploua ne dorim sa fie soare, cand e soare ne dorim sa ploua, uneori ne lipseste ninsoarea desi a nins mult anul acesta, alteori ne dorim sa iubim mai mult, sa traim mai mult si asa mai departe.
Am mai vorbit despre acest subiect, dar am simtit nevoia sa il reiau.
Am tot amintit de ceva timp de lumea frumoasa in care am vrea sa traim, in fine...as vrea sa traiesc. Am ajuns la concluzia ca m-as plictisi repede de lumea asta. De ce? Pentru ca asa e omul. Isi creaza ceva ce nu are. Viseaza la ceva ce nu poseda. Tocmai de aceea suntem tot timpul fascinati de ceva nou, de schimbare.
Dorim sa traim intr-o lume de basm, dar nu am rezista mult acolo, poate pentru ca nu ar fi cineva ca sa ne critice. "E complet aiurea sa nu ai un juriu, fictiv sau nu, pentru ca parerile celorlalti creaza o scara de valori.Asta in majoritatea cazurilor". Si pana la urma e esential acest juriu pentru ca ne face sa fim mai atenti la unele probleme, sa gandim ca totdeauna se poate si este loc de mai mult, de altceva si sa actionam in acest sens. "Automultumirea duce la stagnare, la plafonare, ceea ce nu numai ca nu este in beneficiul nimanui, ci chiar in detrimentul tuturor."
Sa invatam,in concluzie, ca aceasta lume cere idei noi, metode noi de a face lucrurile, inventii noi, carti noi, noi programe de televiziune, noi idei in muzica, film, programe noi de invatamant. E bine sa-ti doresti si sa visezi la ceva nou. Sa visezi si sa-ti pui in practica dorinta. Si pana la urma..."visatorii din ziua de azi au o existenta mult mai usoara, lumea este plina de oportunitati pe care visatorii de alta data nu le-au cunoscut niciodata"...

"Lucruri simple"...

Lucrurile simple dau valoare vietii nostre. Poate si criza asta face sa ne intoarcem la anii trecuti, ai tineretii, copilariei, la anii cand apreciam lucrurile marunte. Nu de alta, dar am citit multe stiri de genul..."criza obliga marii arhitecti sa faca lucruri simple" sau "criza ne indeamna la lucruri simple...". Bine acuma nu stiu cum s-a ajuns aici, ca este artificiala situatia asta, provocata de cineva, chiar nu ma intereseaza. Nici nu vreau sa ma mai gandesc. Ce este trist e ca s-a trecut foarte usor peste lucrurile care chiar contau in viata noastra. Am calcat in picioare, in dorinta de a ajunge cat mai sus, multe sentimente.
Si...pana la urma, dragostea, prietenia, fericirea se gasesc in lucrurile simple...
Un zambet, o soapta, o culoare, o adiere de vant, soarele, luna, florile, pasarile danseaza impreuna si depinde de noi cat suntem de hotarati sa ne prindem in hora si sa lasam la o parte rutina, intrebarile fara raspuns, dorinta de imbogatire si grijile, care...e adevarat...data fiind situatia e cam greu uneori sa le lasi. E greu si pentru ca nu ne-am multumit cu putin, ne-am dorit tot timpul mai mult. Ne-am dorit luna de pe cer, cand puteam sa ne bucuram doar de lumina ei profunda, ne-am dorit sa ne imbogatim peste noapte, cand aveam langa noi o bogatie de culori, miresme, adieri de vant...
Un zambet de copil, o floare care se deschide, o iubire impartasita, o prietenie sunt cele care iti dau culoare vietii. Sunt lucruri simple, poate prea banale pentru unii, dar sunt lucruri fara de care nu am putea trai...

Padurea si oamenii...

Ma plimbam zilele astea prin padure, asa ca sa ma relaxez putin. Am vrut si putina liniste, ciripit de pasarele combinate cu o priveliste frumoasa...
Frumos pana la un moment dat, cand boxele unei masini, de fapt...boxele multor masini, rasunau in toata padurea de parca venea sfarsitul lumii. Spre mirarea mea, erau alte genuri de muzica. Chiar daca suna tare, parca suna mai bine ca in lunile trecute. De ce? Pentru ca nu mai ascultam Guta, Adrian copilul...in fine, imi este tare greu sa pronunt aceste nume, aproape imposibil, ci padurea canta pe acordurile formatiilor Abba, Compact, Depeche Mode...Sincer, chiar mi-a placut. Desi, nu sunt de acord cu muzica data la maxim, totusi asculti muzica in "ograda ta", dar mi-a placut ca lumea incepe sa se schimbe. Sa acorde o atentie muzicii de calitate si chiar sa devina putin mai atenta cu padurea.
Ce sa zic, nu stiu daca a fost doar o intamplare, daca sa o iau ca o mare schimbare, nu e cazul, mai e mult pana sa ne schimbam mentalitatea, doar am ramas asa putin impresionata de padure si de oameni. Parca si padurea era mai verde, mai curata. Putine peturi, multi oameni, muzica de calitate si multa armonie, chiar daca uscaturi...se mai gasesc...