Dorinta...

Tot timpul ne dorim altceva. Cand ploua ne dorim sa fie soare, cand e soare ne dorim sa ploua, uneori ne lipseste ninsoarea desi a nins mult anul acesta, alteori ne dorim sa iubim mai mult, sa traim mai mult si asa mai departe.
Am mai vorbit despre acest subiect, dar am simtit nevoia sa il reiau.
Am tot amintit de ceva timp de lumea frumoasa in care am vrea sa traim, in fine...as vrea sa traiesc. Am ajuns la concluzia ca m-as plictisi repede de lumea asta. De ce? Pentru ca asa e omul. Isi creaza ceva ce nu are. Viseaza la ceva ce nu poseda. Tocmai de aceea suntem tot timpul fascinati de ceva nou, de schimbare.
Dorim sa traim intr-o lume de basm, dar nu am rezista mult acolo, poate pentru ca nu ar fi cineva ca sa ne critice. "E complet aiurea sa nu ai un juriu, fictiv sau nu, pentru ca parerile celorlalti creaza o scara de valori.Asta in majoritatea cazurilor". Si pana la urma e esential acest juriu pentru ca ne face sa fim mai atenti la unele probleme, sa gandim ca totdeauna se poate si este loc de mai mult, de altceva si sa actionam in acest sens. "Automultumirea duce la stagnare, la plafonare, ceea ce nu numai ca nu este in beneficiul nimanui, ci chiar in detrimentul tuturor."
Sa invatam,in concluzie, ca aceasta lume cere idei noi, metode noi de a face lucrurile, inventii noi, carti noi, noi programe de televiziune, noi idei in muzica, film, programe noi de invatamant. E bine sa-ti doresti si sa visezi la ceva nou. Sa visezi si sa-ti pui in practica dorinta. Si pana la urma..."visatorii din ziua de azi au o existenta mult mai usoara, lumea este plina de oportunitati pe care visatorii de alta data nu le-au cunoscut niciodata"...