Ce frumoasa e Primavara. O adevarata explozie de culori, de sperante, de emotii...
Ne face sa intelegem ca viata are si parti mai bune. Ne face sa ne bucuram de orice.
Primavara dureaza putin, dar e un suras al infinitului. O continua sarbatoare.
...Si ce mult s-a lasat asteptata...
Ma duce asa, cu gandul la un citat...Intelepciunea este: sa iubesti vinul, frumusetea si primavara de vis. Toate acestea sunt suficiente, restul este lipsit de valoare. - Theodore De Banville
duminică, 28 februarie 2010
marți, 23 februarie 2010
Vinul de seara...
A venit din nou seara. Fac asa un mic bilant al zilei care se scurge incet si savurez un vin bun...de casa. Merge la ora asta. As bea o cafea, dar tare ma tem ca o sa-mi fure somnul, asa ca ma limitez la un vin.
Ascult muzica si ma uit la luna. E senin afara. Sunt multe stele pe cer.
Am dat si drumul la calculator. Vad ca nu se mai poate fara calculator in ziua de azi. Inainte aveam televizorul, bine il avem si acum, numai ca la tv esti intr-un fel obligat sa asculti ce spun altii, in timp ce la calculator asculti ce-ti place fara sa te enervezi, desi preferabil ar fi citirea unei carti...
Ma tot gandesc ca a mai trecut o zi...ce repede trece timpul. Ma tot gandesc ce s-a mai schimbat in viata mea de...ieri. Ce mai e nou. Si tot ajung sa ma intreb oare de ce ne maturizam, oare de ce nu putem sa ramanem copii? Sa privim, mai bine zis, cu ochii unui copil lumea asta. Sa traim la maxim fiecare clipa.
Am devenit mult prea seriosi. Am pierdut libertatea, jocul si infinitul.
Probabil ca asa e viata asta, trebuie sa parcurgi niste etape ca sa-ti dai seama ce ai pierdut si sa stii sa apreciezi acele lucruri. Bine, acuma timpul nu mai poate fi dat inapoi, desi mi-as dori. Am ramas cu amintiri frumoase.
Hmmmmmmmm...inteleg ca nu am realizat nimic nici azi, desi se anunta vremuri bune, chiar foarte bune pentru mine. Presimt asta.
Ii spun noapte buna lunii si ma duc sa-mi mai pun un pahar de vin...
Ascult muzica si ma uit la luna. E senin afara. Sunt multe stele pe cer.
Am dat si drumul la calculator. Vad ca nu se mai poate fara calculator in ziua de azi. Inainte aveam televizorul, bine il avem si acum, numai ca la tv esti intr-un fel obligat sa asculti ce spun altii, in timp ce la calculator asculti ce-ti place fara sa te enervezi, desi preferabil ar fi citirea unei carti...
Ma tot gandesc ca a mai trecut o zi...ce repede trece timpul. Ma tot gandesc ce s-a mai schimbat in viata mea de...ieri. Ce mai e nou. Si tot ajung sa ma intreb oare de ce ne maturizam, oare de ce nu putem sa ramanem copii? Sa privim, mai bine zis, cu ochii unui copil lumea asta. Sa traim la maxim fiecare clipa.
Am devenit mult prea seriosi. Am pierdut libertatea, jocul si infinitul.
Probabil ca asa e viata asta, trebuie sa parcurgi niste etape ca sa-ti dai seama ce ai pierdut si sa stii sa apreciezi acele lucruri. Bine, acuma timpul nu mai poate fi dat inapoi, desi mi-as dori. Am ramas cu amintiri frumoase.
Hmmmmmmmm...inteleg ca nu am realizat nimic nici azi, desi se anunta vremuri bune, chiar foarte bune pentru mine. Presimt asta.
Ii spun noapte buna lunii si ma duc sa-mi mai pun un pahar de vin...
vineri, 19 februarie 2010
Simbolul eternitatii...
Dragostea este ceva sublim, o adiere de vant, un curcubeu, o floare, un vis, o speranta. Este un zambet, o pasare in zbor, un ocean de emotii, un cer senin, o scanteie, o nebunie, un mister...
Dragostea este cel mai frumos cadou pe care ni-l ofera viata.
Dragostea...este Simbolul eternitatii
Lara Fabian - Adagio - gamato.ro
Dragostea este cel mai frumos cadou pe care ni-l ofera viata.
Dragostea...este Simbolul eternitatii
Lara Fabian - Adagio - gamato.ro
joi, 18 februarie 2010
Schimbarea destinului...
Oare ne dorim cu adevarat sa schimbam ceva in vietile nostre? Sa ne condimentam putin existenta? Sa aducem un strop de nebunie? Pur si simplu sa traim ca si cum ar fi ultima zi.
Ne punem atatea intrebari despre viata, despre tot ce ne inconjoara incat am uitat si sa mai zambim. Suntem intr-o continua cautare de nou...Numai ca marea problema e ca nu stim nici sa acceptam ceva nou. Nu stim sa luam lucrurile asa cum sunt, uneori foarte simple, alteori mai complicate. Vrem noutate, dar propabil suntem prea "rezervati" in a accepta schimbarea. In a accepta imprevizibilul.
Poate ca dorim sa ne schimbam viata, doar ca nu stim cum sa facem pasul spre o viata armonioasa. Nu stim sau nu vrem sa ne schimbam atitudinea.
Destinul reprezinta "partea de nemurire la care fiecare are dreptul. Il cuceresti sau il primesti in dar".
Omul semanand gandul culege actiunea. Seamana actiunea, culege un obicei. Semanand obiceiul culege un caracter. Seamana un caracter si culege un destin.
Iata modul in care omul prin specificul gandirii sale;prin natura gandirii sale isi poate construi intr-un fel sau intr-altfel, destinul! Dar care este acel om? Este cel ce pastreaza neintinata Armonia sa primordiala sau cel care, chiar de a pierdut-o si-o regaseste prin EDUCATIA propriei sale gandiri...- Swami Shivananda
Unii dintre noi si-au descoperit drumul vietii, altii inca il mai cauta...
Ne punem atatea intrebari despre viata, despre tot ce ne inconjoara incat am uitat si sa mai zambim. Suntem intr-o continua cautare de nou...Numai ca marea problema e ca nu stim nici sa acceptam ceva nou. Nu stim sa luam lucrurile asa cum sunt, uneori foarte simple, alteori mai complicate. Vrem noutate, dar propabil suntem prea "rezervati" in a accepta schimbarea. In a accepta imprevizibilul.
Poate ca dorim sa ne schimbam viata, doar ca nu stim cum sa facem pasul spre o viata armonioasa. Nu stim sau nu vrem sa ne schimbam atitudinea.
Destinul reprezinta "partea de nemurire la care fiecare are dreptul. Il cuceresti sau il primesti in dar".
Omul semanand gandul culege actiunea. Seamana actiunea, culege un obicei. Semanand obiceiul culege un caracter. Seamana un caracter si culege un destin.
Iata modul in care omul prin specificul gandirii sale;prin natura gandirii sale isi poate construi intr-un fel sau intr-altfel, destinul! Dar care este acel om? Este cel ce pastreaza neintinata Armonia sa primordiala sau cel care, chiar de a pierdut-o si-o regaseste prin EDUCATIA propriei sale gandiri...- Swami Shivananda
Unii dintre noi si-au descoperit drumul vietii, altii inca il mai cauta...
miercuri, 17 februarie 2010
Magia Universului...
De foarte multe ori ne intrebam ce se ascunde dincolo de planeta noastra. Cat este de mare aceasta lume misterioasa. Pana unde se intinde...
Problema aparitiei Universului si a Sistemului solar a fost o tema mult discutata de catre oameni. Se vorbeste mult, in ultimul timp, de asa zisa explozie, Big-Bang.
Ipoteza aceasta se bazeaza pe multe observatii astrofizice. In urma exploziei s-a ajuns la o expansiune a Universului.
Inaintea Big-Bangului, se spune ca Universul era concentrat intr-un corp foarte mic, "o minge de foc", un atom. Dupa explozie a avut loc o expansiune rapida a acestei "mingi de foc". Ca urmare a expansiunii, materia se racea in continuu. In unele parti ale Universului expansiunea a incetinit, ajungand la concentrarea materiei, formandu-se astfel galaxiile.
Galaxiile sunt sisteme masive, alcatuite din stele, praf si gaz interstelar. Majoritatea acestor galaxii au un diametru cuprins intre cateva zeci si cateva sute de ani lumina si sunt separate de distante de ordinul a catorva milioane de ani lumina.
Inca de mici am fost fascinati de stele. Vedem pe cer mii de stelute luminand.
O stea reprezinta un corp ceresc masiv si stralucitor. In timpul noptii se vad pe cer ca niste puncte luminoase, tremurand sau sclipind.
Se afirma ca putem observa cu ochiul liber, in jur de 5000 mii de stelute luminoase. Daca le privim cu telescopul, acestea ajung la ordinul sutelor de mii din Calea Lactee - galaxia noastra.
S-a descoperit, de catre astronomii Universitatii Astronomice din California, in anul 1997, ca cea mai mare si mai stralucitoare stea din Univers, ar fi asa numita steaua "Pistol". Ea se afla in centrul galaxiei noastre.
Soarele este cea mai apropiata stea de Pamant, la o distanta de 150 de milioane de km de noi. Luminii Soarelui ii sunt necesare in jur de 8 minute pana a ajunge sa incalzeasca planeta noastra.
Stelele au diverse culori. De la rosu intens cu multe nuante de portocaliu si galben, la albastru si alb.
S-a constatat ca, cele mai reci stele au culoarea rosie, iar cele mai fierbinti, culoarea albastra, temperatura lor ajungand la 30.000 de grade C, in timp ce, la suprafata soarelui sunt in jur de 6000 grade C.
O stea se naste in decursul a milioane de ani. In interiorul unui nor molecular se formeaza niste globule, care ulterior se transforma in protostele si apoi in stele.
Planetele sunt corpuri ceresti care orbiteaza in jurul unei stele, in cazul planetei Pamant, in jurul Soarelui. Planetele sunt mult mai reci decat stelele. Ele nu emit lumina proprie, ci reflecta lumina stelelor.
Acum cativa ani stiam de opt planete, Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun + Pluto, care din anul 2006 si-a pierdut statutul de planeta in sistemul nostru solar. Din anul 1995 s-au descoperit mai multe planete in afara sistemului nostru solar, dar la distante colosale.
Planetele pot oferi viata.
La inceputul anului 2007, o planeta asemanatoare cu Pamantul a fost descoperita in afara sistemului nostru solar, avand o raza cu 50% mai mare decat cea a Pamantului, indeplinind, la prima vedere, conditiile pentru a avea apa lichida. Noua descoperire are de 5 ori masa Pamantului si orbiteaza in jurul unui asa-numit “pitic rosu”, cunoscut deja cercetatorilor ca fiind o planeta avand masa asemanatoare cu cea a planetei Neptun.
“Piticul rosu”, botezat Gliese 581 este mai mic si mai rece decat Soarele, deci mai putin luminos, ceea ce intrevede posibilitatea gasirii apei lichide si implicit a unor forme de viata.
“Piticii rosii” joaca rolul de semnalizatori printre astronomi. Ei emit mai putina lumina si caldura, intretin posibilitatea ca pe planetele care graviteaza in jurul lor sa se gaseasca apa lichida.
Cercetatorii de la Observatorul din Geneva au stabilit temperatura planetei undeva intre 0 si 40 de grade Celsius, asteptandu-se ca suprafata acesteia sa fie stancoasa ca cea a Pamantului sau acoperita de oceane. Apa lichida este esentiala pentru formarea vietii.
S-a vorbit si se vorbeste foarte mult de existenta unor Gauri Negre chiar in interiorul galaxiei nostre.
O Gaura neagra reprezinta un obiect atat de masiv, incat atractia ei gravitationala are o putere ce nu permite nici luminii sa scape. S-a estimat ca interiorul Gaurii negre tinde spre infinit.
Am ajuns sa nu stiu exact despre ce vorbesc...despre magia Universului sau pur si simplu despre Infinit...
E asa de complex si de vast Universul incat oricat de mult am dori sa stim, parca ne afundam tot mai mult in mister.
Problema aparitiei Universului si a Sistemului solar a fost o tema mult discutata de catre oameni. Se vorbeste mult, in ultimul timp, de asa zisa explozie, Big-Bang.
Ipoteza aceasta se bazeaza pe multe observatii astrofizice. In urma exploziei s-a ajuns la o expansiune a Universului.
Inaintea Big-Bangului, se spune ca Universul era concentrat intr-un corp foarte mic, "o minge de foc", un atom. Dupa explozie a avut loc o expansiune rapida a acestei "mingi de foc". Ca urmare a expansiunii, materia se racea in continuu. In unele parti ale Universului expansiunea a incetinit, ajungand la concentrarea materiei, formandu-se astfel galaxiile.
Galaxiile sunt sisteme masive, alcatuite din stele, praf si gaz interstelar. Majoritatea acestor galaxii au un diametru cuprins intre cateva zeci si cateva sute de ani lumina si sunt separate de distante de ordinul a catorva milioane de ani lumina.
Inca de mici am fost fascinati de stele. Vedem pe cer mii de stelute luminand.
O stea reprezinta un corp ceresc masiv si stralucitor. In timpul noptii se vad pe cer ca niste puncte luminoase, tremurand sau sclipind.
Se afirma ca putem observa cu ochiul liber, in jur de 5000 mii de stelute luminoase. Daca le privim cu telescopul, acestea ajung la ordinul sutelor de mii din Calea Lactee - galaxia noastra.
S-a descoperit, de catre astronomii Universitatii Astronomice din California, in anul 1997, ca cea mai mare si mai stralucitoare stea din Univers, ar fi asa numita steaua "Pistol". Ea se afla in centrul galaxiei noastre.
Soarele este cea mai apropiata stea de Pamant, la o distanta de 150 de milioane de km de noi. Luminii Soarelui ii sunt necesare in jur de 8 minute pana a ajunge sa incalzeasca planeta noastra.
Stelele au diverse culori. De la rosu intens cu multe nuante de portocaliu si galben, la albastru si alb.
S-a constatat ca, cele mai reci stele au culoarea rosie, iar cele mai fierbinti, culoarea albastra, temperatura lor ajungand la 30.000 de grade C, in timp ce, la suprafata soarelui sunt in jur de 6000 grade C.
O stea se naste in decursul a milioane de ani. In interiorul unui nor molecular se formeaza niste globule, care ulterior se transforma in protostele si apoi in stele.
Planetele sunt corpuri ceresti care orbiteaza in jurul unei stele, in cazul planetei Pamant, in jurul Soarelui. Planetele sunt mult mai reci decat stelele. Ele nu emit lumina proprie, ci reflecta lumina stelelor.
Acum cativa ani stiam de opt planete, Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun + Pluto, care din anul 2006 si-a pierdut statutul de planeta in sistemul nostru solar. Din anul 1995 s-au descoperit mai multe planete in afara sistemului nostru solar, dar la distante colosale.
Planetele pot oferi viata.
La inceputul anului 2007, o planeta asemanatoare cu Pamantul a fost descoperita in afara sistemului nostru solar, avand o raza cu 50% mai mare decat cea a Pamantului, indeplinind, la prima vedere, conditiile pentru a avea apa lichida. Noua descoperire are de 5 ori masa Pamantului si orbiteaza in jurul unui asa-numit “pitic rosu”, cunoscut deja cercetatorilor ca fiind o planeta avand masa asemanatoare cu cea a planetei Neptun.
“Piticul rosu”, botezat Gliese 581 este mai mic si mai rece decat Soarele, deci mai putin luminos, ceea ce intrevede posibilitatea gasirii apei lichide si implicit a unor forme de viata.
“Piticii rosii” joaca rolul de semnalizatori printre astronomi. Ei emit mai putina lumina si caldura, intretin posibilitatea ca pe planetele care graviteaza in jurul lor sa se gaseasca apa lichida.
Cercetatorii de la Observatorul din Geneva au stabilit temperatura planetei undeva intre 0 si 40 de grade Celsius, asteptandu-se ca suprafata acesteia sa fie stancoasa ca cea a Pamantului sau acoperita de oceane. Apa lichida este esentiala pentru formarea vietii.
S-a vorbit si se vorbeste foarte mult de existenta unor Gauri Negre chiar in interiorul galaxiei nostre.
O Gaura neagra reprezinta un obiect atat de masiv, incat atractia ei gravitationala are o putere ce nu permite nici luminii sa scape. S-a estimat ca interiorul Gaurii negre tinde spre infinit.
Am ajuns sa nu stiu exact despre ce vorbesc...despre magia Universului sau pur si simplu despre Infinit...
E asa de complex si de vast Universul incat oricat de mult am dori sa stim, parca ne afundam tot mai mult in mister.
luni, 15 februarie 2010
Despre omul frumos...
Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste, in aparenta, intr-un gest mic, iar gestul ala, pentru tine, este izbavitor si-ti persista in suflet toata viata, ca o icoana...
Dan Puric
Dan Puric
duminică, 14 februarie 2010
Dorinta vantului...
De cand ma stiu
eu am iubit Vantul,
de-aceea am pornit drumet
sa-i aflu adapostul,
acolo unde...
cerul se uneste cu marea.
Apoi,
mi-am culcat capul pe un nor
si am rugat
Vantul de Miaza-Noapte
sa m-acopere cu aripa lui.
Am tot colindat
de la un pol la altul
si de acolo m-am intors
schimbata...
Putin dintr-o boreala aurora
s-a lipit de sufletul meu,
si toate Vanturile...
m-au adoptat!
Acum, mama imi este Furtuna,
iar Viscolul - e tatal meu!
Vantul stie ca-s de-a lui,
iar eu... sunt Vant!
Sub aripa de vant - Maria Grosu
eu am iubit Vantul,
de-aceea am pornit drumet
sa-i aflu adapostul,
acolo unde...
cerul se uneste cu marea.
Apoi,
mi-am culcat capul pe un nor
si am rugat
Vantul de Miaza-Noapte
sa m-acopere cu aripa lui.
Am tot colindat
de la un pol la altul
si de acolo m-am intors
schimbata...
Putin dintr-o boreala aurora
s-a lipit de sufletul meu,
si toate Vanturile...
m-au adoptat!
Acum, mama imi este Furtuna,
iar Viscolul - e tatal meu!
Vantul stie ca-s de-a lui,
iar eu... sunt Vant!
Sub aripa de vant - Maria Grosu
vineri, 12 februarie 2010
Florile si dragostea
Imi place mult sa abordez acest subiect. Imi plac florile, mult si dragostea la fel de mult...daca poate sa-ti placa dragostea, in fine...mai mult sa o simti.
Ne place mult sa oferim flori. Inca de mici oferim flori mamei, profesoarei, mai apoi unei prietene, colege.
A darui o floare e un gest minunat. Mai mult decat orice alta semnificatie, florile reprezinta simbolul frumosului si al dragostei.
Se spune ca mirosul florilor alunga spiritele rele si aduce un strop de noroc si prosperitate celei care il poarta. Florile semnifica fertilitate si inceputul unei noi vieti, inseamna sensibilitate, prietenie, romantism, iubire...Ele au puterea de a transmite ceea ce nu poate fi spus in cuvinte. Transmit un mesaj, de cele mai multe ori, de dragoste.
Florile "vorbesc" prin culori, delicatete. Daca sunt ingrijite ele se deschid oferind niste forme si culori minunate. La fel ca oamenii care tresar cand simt fiorul iubirii asa si ele se deschid cand simt ca sunt iubite.
Florile subliniaza tot ce este mai frumos si sublim in natura omului. Ele simt orice atingere, orice vibratie.
„Un camp cu flori, pentru mine, simbolizeaza umanitatea cu toata diversitatea ei, ce ne reprezinta. Asadar, oamenii, precum florile, traiesc pe pamant si isi iau sevele din pamant, unii sunt mai colorati, altii sunt mai uscati, iar printre ei mai exista si buruieni, aflate intr-o relatie de interdependenta. Acesta este motivul pentru care iubesc toti oamenii, precum iubesc toate florile...” - Maria Chiray, horticultor
Iubiti florile si iubiti-va mult...
Ne place mult sa oferim flori. Inca de mici oferim flori mamei, profesoarei, mai apoi unei prietene, colege.
A darui o floare e un gest minunat. Mai mult decat orice alta semnificatie, florile reprezinta simbolul frumosului si al dragostei.
Se spune ca mirosul florilor alunga spiritele rele si aduce un strop de noroc si prosperitate celei care il poarta. Florile semnifica fertilitate si inceputul unei noi vieti, inseamna sensibilitate, prietenie, romantism, iubire...Ele au puterea de a transmite ceea ce nu poate fi spus in cuvinte. Transmit un mesaj, de cele mai multe ori, de dragoste.
Florile "vorbesc" prin culori, delicatete. Daca sunt ingrijite ele se deschid oferind niste forme si culori minunate. La fel ca oamenii care tresar cand simt fiorul iubirii asa si ele se deschid cand simt ca sunt iubite.
Florile subliniaza tot ce este mai frumos si sublim in natura omului. Ele simt orice atingere, orice vibratie.
„Un camp cu flori, pentru mine, simbolizeaza umanitatea cu toata diversitatea ei, ce ne reprezinta. Asadar, oamenii, precum florile, traiesc pe pamant si isi iau sevele din pamant, unii sunt mai colorati, altii sunt mai uscati, iar printre ei mai exista si buruieni, aflate intr-o relatie de interdependenta. Acesta este motivul pentru care iubesc toti oamenii, precum iubesc toate florile...” - Maria Chiray, horticultor
Iubiti florile si iubiti-va mult...
joi, 11 februarie 2010
Umanitate...
Si totusi...nu trebuie sa-ti pierzi credinta in umanitate. Umanitatea este un ocean; in cazul in care cateva picaturi din apa oceanului sunt murdare, asta nu inseamna ca intreg oceanul se va murdari. - Mahatma Gandhi
miercuri, 10 februarie 2010
Cucerirea Paradisului...
Ce frumos suna...Paradisul. Ma si vad intr-o lume minunata, cu oameni deosebiti, flori, pasari in mii de culori, peisaje deosebite.
Nu stiu ce m-a facut sa abordez subiectul acesta. Ce mult imi place mie sa visez, sa ma gandesc la o lume minunata sau mai precis sa ma gandesc ca pot trai intr-o astfel de lume. Numai ca stau si ma gandesc oare de ce nu putem noi sa traim intr-o armonie perfecta. De ce nu putem sa apreciem natura, sa apreciem vantul, ploaia, stelele, o floare, un fluture. Sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara.
Ce simplu poate fi si totusi ce complicat este.
Dar orice “paradis” ― dacă merită acest nume - e de o admirabilă simplitate - Octavian Paler.
Oare ne dam seama ca Paradisul e chiar langa noi?
Ei...iar ma lovesc de realitate...prea frumos visez
Nu stiu ce m-a facut sa abordez subiectul acesta. Ce mult imi place mie sa visez, sa ma gandesc la o lume minunata sau mai precis sa ma gandesc ca pot trai intr-o astfel de lume. Numai ca stau si ma gandesc oare de ce nu putem noi sa traim intr-o armonie perfecta. De ce nu putem sa apreciem natura, sa apreciem vantul, ploaia, stelele, o floare, un fluture. Sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara.
Ce simplu poate fi si totusi ce complicat este.
Dar orice “paradis” ― dacă merită acest nume - e de o admirabilă simplitate - Octavian Paler.
Oare ne dam seama ca Paradisul e chiar langa noi?
Ei...iar ma lovesc de realitate...prea frumos visez
marți, 9 februarie 2010
Doua anotimpuri
Ce ti-e si cu anotimpurile astea...Nu stiu de ce, dar parca au o legatura cu vremurile in care traim. Se schimba foarte repede. Azi ninge, maine ploua, poimaine e soare...
Nu mai avem o constanta nici in vreme, bine au fost zile schimbatoare si acum zece, doua zeci de ani, dar parca acum e prea evident. Nu pot spune ca nu mai avem iarna, pentru ca a nins si a fost si frig, avem iarna. Avem si vara. Tin minte ca anul trecut in octombrie a fost foarte cald. Toamna...parca se mai chinuie. Mai tot timpul cand ploua...nu stiu de ce parca simt ca suntem in toamna. Pare asa un anotimp mai trist. Chiar nu-mi dau seama de ce...pentru ca daca stau bine sa ma gandesc, toamna e recolta. Avem si un deosebit covor de frunze toamna. Iti ofera un peisaj unic. Dar, totusi...parca e prea trist, prea multa melancolie. Poate ca se apropie iarna, un anotimp mai inchis...
Ce simt eu e ca nu mai avem sau nu mai e ca in anii trecuti, primavara.
In general, primavara inseamna un nou inceput. Idei noi, avem o energie exuberanta.
Primavara abunda in culori, parfumuri...iubiri.
Primavara este o sarbatoare imensa la care participa toate elementele naturii - Victor Hugo.
Doar ca...parca nu mai vine. Iar atunci cand vine dureaza prea putin, tot mai putin...
Mi-am facut de multe ori un fel de tablou in ganduri. Am asociat anotimpurile cu sentimentele nostre, cu vremurile in care traim. Simt ca de cand ne-am schimbat noi oamenii, de cand nu mai avem acele sentimente pure sau manifestam tot mai mult sentimente salbatice, pline de ura, de nepasare, parca s-au schimbat si anotimpurile.
Trecem din iarna in vara si invers. Doua anotimpuri predomina. Iarna si vara.
Ce ne lipseste cel mai mult e primavara. Ne lipseste inocenta, naturaletea, simplitatea, iubirea adevarata.
Sunt sigura ca aceste sentimente le avem cu totii. Doar ca ele stau inchise in sufletele noastre. Asteptam, poate, sa vina cineva sa ni le descopere.
Simt ca in sufletul meu e primavara, poate si pentru ca m-am nascut primavara, chiar daca...duce si la toamna...
Nu mai avem o constanta nici in vreme, bine au fost zile schimbatoare si acum zece, doua zeci de ani, dar parca acum e prea evident. Nu pot spune ca nu mai avem iarna, pentru ca a nins si a fost si frig, avem iarna. Avem si vara. Tin minte ca anul trecut in octombrie a fost foarte cald. Toamna...parca se mai chinuie. Mai tot timpul cand ploua...nu stiu de ce parca simt ca suntem in toamna. Pare asa un anotimp mai trist. Chiar nu-mi dau seama de ce...pentru ca daca stau bine sa ma gandesc, toamna e recolta. Avem si un deosebit covor de frunze toamna. Iti ofera un peisaj unic. Dar, totusi...parca e prea trist, prea multa melancolie. Poate ca se apropie iarna, un anotimp mai inchis...
Ce simt eu e ca nu mai avem sau nu mai e ca in anii trecuti, primavara.
In general, primavara inseamna un nou inceput. Idei noi, avem o energie exuberanta.
Primavara abunda in culori, parfumuri...iubiri.
Primavara este o sarbatoare imensa la care participa toate elementele naturii - Victor Hugo.
Doar ca...parca nu mai vine. Iar atunci cand vine dureaza prea putin, tot mai putin...
Mi-am facut de multe ori un fel de tablou in ganduri. Am asociat anotimpurile cu sentimentele nostre, cu vremurile in care traim. Simt ca de cand ne-am schimbat noi oamenii, de cand nu mai avem acele sentimente pure sau manifestam tot mai mult sentimente salbatice, pline de ura, de nepasare, parca s-au schimbat si anotimpurile.
Trecem din iarna in vara si invers. Doua anotimpuri predomina. Iarna si vara.
Ce ne lipseste cel mai mult e primavara. Ne lipseste inocenta, naturaletea, simplitatea, iubirea adevarata.
Sunt sigura ca aceste sentimente le avem cu totii. Doar ca ele stau inchise in sufletele noastre. Asteptam, poate, sa vina cineva sa ni le descopere.
Simt ca in sufletul meu e primavara, poate si pentru ca m-am nascut primavara, chiar daca...duce si la toamna...
Iluzia unei insule...
Diseara-i plecarea in insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia
caci ciini-politisti s-ar putea sa apara.
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sunt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori in nu stiu ce port,
in insula mea la cinci capete sparte.
Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mazga vor rade,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite in lume de-a randul,
ca-n sticle bagandu-le in cate un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrandu-l.
Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura intr-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grau dulce si lenes, pe coapsele tale.
Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste
iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parandu-ti ca este.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.
drum, zi, gospodar,
Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sange de carjă
te-astept fara martori in insula mea,
port haine de nuc, sunt aproape o birja.
Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, in insula mea, totusi sunt,
eu, movila celui mai proaspat mormant,
intinde piciorul si calca, iubito!
Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.
Adrian Paunescu
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia
caci ciini-politisti s-ar putea sa apara.
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sunt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori in nu stiu ce port,
in insula mea la cinci capete sparte.
Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mazga vor rade,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite in lume de-a randul,
ca-n sticle bagandu-le in cate un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrandu-l.
Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura intr-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grau dulce si lenes, pe coapsele tale.
Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste
iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parandu-ti ca este.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.
drum, zi, gospodar,
Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sange de carjă
te-astept fara martori in insula mea,
port haine de nuc, sunt aproape o birja.
Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, in insula mea, totusi sunt,
eu, movila celui mai proaspat mormant,
intinde piciorul si calca, iubito!
Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.
Adrian Paunescu
luni, 8 februarie 2010
In spatele invizibilului...
...ma uit in oglinda
ma privesc...sunt deasupra mea
am nevoie de spatiu pentru dorintele mele
vreau sa ma scufund in fantezii
stiu ca imediat ce voi sosi
totul este posibil
pentru ca nimeni nu trebuie sa se ascunda in spatele invizibilului
inchide ochii
simte si realizeaza
ca este realitate si nu un vis
sunt in interiorul tau si tu in al meu
este timpul
sa rupi lanturile vietii
daca vei urma vei descoperi
ce este in spatele realitatii
ma privesc...sunt deasupra mea
am nevoie de spatiu pentru dorintele mele
vreau sa ma scufund in fantezii
stiu ca imediat ce voi sosi
totul este posibil
pentru ca nimeni nu trebuie sa se ascunda in spatele invizibilului
inchide ochii
simte si realizeaza
ca este realitate si nu un vis
sunt in interiorul tau si tu in al meu
este timpul
sa rupi lanturile vietii
daca vei urma vei descoperi
ce este in spatele realitatii
duminică, 7 februarie 2010
Simfonia vietii
Viata iti ofera multe surprize. Inca de cand ne nastem suntem fascinati de lumini, de culori, mai apoi de jucarii, telefoane, urmand sa trecem la studiul cartilor, sa ne formam diverse conceptii despre tot ce ne inconjoara.
Se spune ca atunci cand esti tanar ai tot timpul o speranta in mai bine. La tinerete primesti o mana de ajutor mai tot timpul, de la parinti, de la rude, prieteni...de la altii. Pe masura ce treci pragul tineretii si ajungi la maturitate inveti sa te descurci pe cont propriu, nu ca nu ar fi si destule cazuri in care multe persoane s-au maturizat prea repede, invatand sa lupte cu greutatile vietii inca din anii copilariei.
Nu vreau sa ajung la anii tarzii ai vietii. Nu stiu de ce...poate ca nu stim noi trai acei ani. Poate ca nu stim sa ne bucuram de intelepciune. Credem ca nu mai e nimic nou de invatat. Cu cat cunoastem mai mult cu atat devenim mai pesimisti, mai tristi. Oare de ce? Sa fie chiar asa de cruda viata asta...Bine, acuma depinde de trairi, depinde de ce viata am dus.
Pot spune ca suntem o "prada a obisnuintei". Ducem o viata cotidiana, acelasi program, aceasi oameni, aceleasi credinte. Nu dorim sa aflam nimic nou, ne plafonam in banalitate si comoditate.
Eu ma consider inca tanara, deci mai am o speranta. Si as vrea sa fiu tanara si peste zece, douazeci de ani. Sa am acea naivitate copilareasca, sa cred ca totul se va rezolva si ca exista si oameni detasati de invidie, rautate...
Mi-as dori ca acel copil din mine sa supravietuiasca pentru mult timp...mi-as dori sa nu pierd acest paradis al fanteziei...
Se spune ca atunci cand esti tanar ai tot timpul o speranta in mai bine. La tinerete primesti o mana de ajutor mai tot timpul, de la parinti, de la rude, prieteni...de la altii. Pe masura ce treci pragul tineretii si ajungi la maturitate inveti sa te descurci pe cont propriu, nu ca nu ar fi si destule cazuri in care multe persoane s-au maturizat prea repede, invatand sa lupte cu greutatile vietii inca din anii copilariei.
Nu vreau sa ajung la anii tarzii ai vietii. Nu stiu de ce...poate ca nu stim noi trai acei ani. Poate ca nu stim sa ne bucuram de intelepciune. Credem ca nu mai e nimic nou de invatat. Cu cat cunoastem mai mult cu atat devenim mai pesimisti, mai tristi. Oare de ce? Sa fie chiar asa de cruda viata asta...Bine, acuma depinde de trairi, depinde de ce viata am dus.
Pot spune ca suntem o "prada a obisnuintei". Ducem o viata cotidiana, acelasi program, aceasi oameni, aceleasi credinte. Nu dorim sa aflam nimic nou, ne plafonam in banalitate si comoditate.
Eu ma consider inca tanara, deci mai am o speranta. Si as vrea sa fiu tanara si peste zece, douazeci de ani. Sa am acea naivitate copilareasca, sa cred ca totul se va rezolva si ca exista si oameni detasati de invidie, rautate...
Mi-as dori ca acel copil din mine sa supravietuiasca pentru mult timp...mi-as dori sa nu pierd acest paradis al fanteziei...
sâmbătă, 6 februarie 2010
In asteptarea vremurilor...mai calde
Trebuie sa gasim o speranta care sa aiba puterea de a face ceva cu adevarat minunat cand noaptea neagra coboara peste noi si nu mai vedem nimic in viata aceasta decat durere si dezamagire, o speranta care sa faca acelasi lucru cand cerul e insorit. - Larry Crabb
vineri, 5 februarie 2010
joi, 4 februarie 2010
Oare de ce ne plafonam in nimicuri...
Nu stiu de ce, dar am impresia ca am uitat sa apreciem unele lucruri. Am uitat sa ne bucuram de raza de soare care ne strabate incaperea dimineata, am uitat sa savuram o cafea dimineata, sa ne bucuram de o floare, sa apreciem ploaia, ninsoarea...am uitat multe.
Fugim, ne agitam sa iasa cum e mai bine, nu mai avem rabdare, ne enervam din orice.
Ce sa zic...poate unii ar zice - ce-ti pasa, iti merge bine. Hmm...imi merge asa de bine ca ma tot intreb oare de ce m-am nascut in secolul asta...dar incerc sa iau ce e mai frumos din viata.
Ne plafonam in lucruri inutile, ne punem sute de intrebari despre unele lucruri in loc sa ne traim pur si simplu viata.
Nu e usor sa traiesti in ziua de azi...sau poate ca asta e problema, noi existam, nu traim. E foarte greu sa traiesti in ziua de azi, ma repet. E chiar o nebunie sa te gandesti ca poti trai mai bine...asa s-a ajuns.
Trist, ce sa zic. E dureros ca nu mai vezi oameni zambind, ca nu mai poti sa stai de vorba cu cineva cunoscut, pentru ca intervine invidia...probabil a auzit ca iti merge mai bine si multe altele.
Am uitat cum e sa iesim la o plimbare. Acum iesim numai cu masina, de ce sa ne "irosim" picioarele. Am uitat multe lucruri care sunt mult mai importante pentru a avea o viata armonioasa.
Pana si dragoste facem tot in fuga.
In fine, iar ma "cufund" in lumea mea plina de...stele,poezie,valuri...iubire
Mai bine ascult o piesa frumoasa, care imi place mult si...traiesc pur si simplu...
Fugim, ne agitam sa iasa cum e mai bine, nu mai avem rabdare, ne enervam din orice.
Ce sa zic...poate unii ar zice - ce-ti pasa, iti merge bine. Hmm...imi merge asa de bine ca ma tot intreb oare de ce m-am nascut in secolul asta...dar incerc sa iau ce e mai frumos din viata.
Ne plafonam in lucruri inutile, ne punem sute de intrebari despre unele lucruri in loc sa ne traim pur si simplu viata.
Nu e usor sa traiesti in ziua de azi...sau poate ca asta e problema, noi existam, nu traim. E foarte greu sa traiesti in ziua de azi, ma repet. E chiar o nebunie sa te gandesti ca poti trai mai bine...asa s-a ajuns.
Trist, ce sa zic. E dureros ca nu mai vezi oameni zambind, ca nu mai poti sa stai de vorba cu cineva cunoscut, pentru ca intervine invidia...probabil a auzit ca iti merge mai bine si multe altele.
Am uitat cum e sa iesim la o plimbare. Acum iesim numai cu masina, de ce sa ne "irosim" picioarele. Am uitat multe lucruri care sunt mult mai importante pentru a avea o viata armonioasa.
Pana si dragoste facem tot in fuga.
In fine, iar ma "cufund" in lumea mea plina de...stele,poezie,valuri...iubire
Mai bine ascult o piesa frumoasa, care imi place mult si...traiesc pur si simplu...
miercuri, 3 februarie 2010
A fost odata un vis...
Cu totii avem vise. Visam despre prieteni, parinti, visam ca suntem undeva departe, pe o insula uitata de lume, visam un film pe care l-am vasut seara, doar ca suntem noi in rolul principal, visam ca suntem pe varful unui munte...avem multe vise.
Sigmund Freud spunea ca visul reprezinta cheia cu care patrundem in abisurile fiintei, in inconstient. Este calea regala spre inconstient.
Sunt foarte multe simboluri intalnite in vise, cum ar fi marea, mireasa, cerneala, cutremur, sarpele, flori, inele si multe altele.
Specialistii in interpretarea viselor spun, de exemplu daca visezi mireasa, ca acest lucru semnifica ceva de rau, de moarte. Totul porneste de la inversarea culorilor. Daca atunci cand spunem mireasa ne gandim la culoarea alba, in vis apare culoarea neagra, negrul fiind asociat cu doliul.
In momentul in care visam sarpele, acest lucru inseamna transformare. El isi schimba periodic pielea. Sarpele este vazut ca un simbol sexual, un simbol al tentatiei. Sunt cateva popoare care vad sarpele sacru.
Apa este un simbol, spun specialistii, foarte complex. Este asociat cu aparitia multor idei. Avem ritualul botezului, de aici ideea ca apa te spala de pacate. Acest simbol reprezinta si "caracterul perisabil" al lucrurilor. Totul este trecator. Moare ceva , dar se naste altceva. Apa duce la melancolie, depresie, tristete.
Floarea este simbolul fertilitatii. In psihologia lui Jung simbolizeaza Sinele.
Floarea reprezinta si un simbol al ceea ce este mai rafinat, mai fin in transmiterea unei informatii spirituale.
Daca avem vise despre peste, acesta este un simbol crestin prin excelenta. Se spune ca Iisus Christos reprezinta pestele, conform sensului ascuns al cuvantului Ihtis (peste, in greceste). In crestinism pestele este si simbolul mortii si invierii.
Inelul simbolizeaza stabilirea unei legaturi, de logodna, de casatorie. El reprezinta, intregul, unitatea, totalitatea.
Visele pot fi si o sursa de inspiratie. Se spune ca atunci cand visam avem o portita spre unele informatii pe care nu le gasim atunci cand suntem constienti.
Visul este ceva personal, intim. Sunt momente cand visele ne urmaresc pentru mult timp. Uneori avem vise despre proiecte marete, dar si vise care ne aduc intr-o stare negativista.
"Visele oamenilor sunt aripi cu care acestia zboara spre cer." - Yukio Mishima
Sigmund Freud spunea ca visul reprezinta cheia cu care patrundem in abisurile fiintei, in inconstient. Este calea regala spre inconstient.
Sunt foarte multe simboluri intalnite in vise, cum ar fi marea, mireasa, cerneala, cutremur, sarpele, flori, inele si multe altele.
Specialistii in interpretarea viselor spun, de exemplu daca visezi mireasa, ca acest lucru semnifica ceva de rau, de moarte. Totul porneste de la inversarea culorilor. Daca atunci cand spunem mireasa ne gandim la culoarea alba, in vis apare culoarea neagra, negrul fiind asociat cu doliul.
In momentul in care visam sarpele, acest lucru inseamna transformare. El isi schimba periodic pielea. Sarpele este vazut ca un simbol sexual, un simbol al tentatiei. Sunt cateva popoare care vad sarpele sacru.
Apa este un simbol, spun specialistii, foarte complex. Este asociat cu aparitia multor idei. Avem ritualul botezului, de aici ideea ca apa te spala de pacate. Acest simbol reprezinta si "caracterul perisabil" al lucrurilor. Totul este trecator. Moare ceva , dar se naste altceva. Apa duce la melancolie, depresie, tristete.
Floarea este simbolul fertilitatii. In psihologia lui Jung simbolizeaza Sinele.
Floarea reprezinta si un simbol al ceea ce este mai rafinat, mai fin in transmiterea unei informatii spirituale.
Daca avem vise despre peste, acesta este un simbol crestin prin excelenta. Se spune ca Iisus Christos reprezinta pestele, conform sensului ascuns al cuvantului Ihtis (peste, in greceste). In crestinism pestele este si simbolul mortii si invierii.
Inelul simbolizeaza stabilirea unei legaturi, de logodna, de casatorie. El reprezinta, intregul, unitatea, totalitatea.
Visele pot fi si o sursa de inspiratie. Se spune ca atunci cand visam avem o portita spre unele informatii pe care nu le gasim atunci cand suntem constienti.
Visul este ceva personal, intim. Sunt momente cand visele ne urmaresc pentru mult timp. Uneori avem vise despre proiecte marete, dar si vise care ne aduc intr-o stare negativista.
"Visele oamenilor sunt aripi cu care acestia zboara spre cer." - Yukio Mishima
Cine esti...cine sunt...
Cine esti,cine sunt, ce mai beau, ce mai cant?
Ce mai fac, ce mai simt?
Oare mai pot sa mint?
Cine sunt, cine esti, oare ma mai iubesti?
Cine e, cine nu, care eu, care tu?
Iti amintesti cuvinte si taceri
Era demult sau poate era ieri
Iti amintesti, eram pe-acelasi drum
Era demult sau poate e acum
Ce mai fac, ce mai simt?
Oare mai pot sa mint?
Cine sunt, cine esti, oare ma mai iubesti?
Cine e, cine nu, care eu, care tu?
Iti amintesti cuvinte si taceri
Era demult sau poate era ieri
Iti amintesti, eram pe-acelasi drum
Era demult sau poate e acum
marți, 2 februarie 2010
Un strop de noroc...
Nu ar strica un "strop de noroc" in vietile noastre. Poate unii au prea mult, altii mai putin. Dar, oare ce este norocul...
Probabil ca daca avem multe impliniri in viata spunem ca avem noroc. Purtam cu noi talismane, iconite, carti, brelocuri, care se spun ca aduc noroc. Asa o fi...
Doar ca eu cred ca norocul ni-l mai facem si noi. Cu cat suntem mai otimisti, mai increzatori in noi, cu atat ni se intampla lucruri mai frumoase. Bine, acuma cineva mi-ar spune ca dupa o nenorocire nu poate fi chiar optimist. E adevarat. Doar ca trebuie sa intelegem ca in viata toate lucrurile au un rost si cu cat reusim sa trecem mai repede peste ele, cu atat vom reusi sa dam o alta culoare vietii.
Eu ma consider o persoana norocoasa. De ce? Poate pentru ca incerc sa ma bucur de orice lucru, cat de marunt ar fi. Incerc sa vad viata altfel. Incerc sa trec mai usor peste greutati.
Poate ca norocul tine de starea pe care o ai, poate ca "un dram de noroc face mai mult decat un car de minte"...-Miguel de Cervantes, poate ca pur si simplu trebuie sa te pui in fata norocului.
Si ca tot se aminteste mult de povesti, m-am gandit sa las o scurta povestioara intitulata "Norocul si mintea" dupa I.L. Caragiale.
Se zice ca odata, Norocul si Mintea s-au prins tovarasi si au plecat amandoi in calatorie. Ei mersera ziua intreaga pe un drum de tara si, mai cu vorbe, mai cu glume, iata ca soarele se ascunde dupa un deal si noaptea ii apuca pe cei doi calatori in mijlocul drumului, departe de satul la care gandeau ca vor putea ajunge.
Ce era de facut? Unde sa poposeasca peste noapte?
-Ce atata bataie de cap? zise in cele din urma Norocul, hai sa ne trantim aici, in mijlocul drumului, ca nu e mult pana dimineata.
-Dar daca va veni un car peste noi? zise Mintea cu glasul ei intelept. Hai mai bine sa ne dam la o parte din drum, sa ne odihnim pe pajistea cea de alaturi.
-Fa tu cum stii, zise Norocul, eu unul aici ma culc. Si zicand acestea se si tranti in mijlocul drumului.
Mintea, mai cu grija, ieşi din drum si-si gasi un locsor potrivit pe pajistea moale.
Abia atipira drumetii nostri si se auzi o duruitura. Era o caruta trasa de patru cai ca patru zmei. Incă doua trei clipite si Norocul ar fi fost facut praf si pulbere de copitele cailor si de roatele carului.
Dar caii se speriara, vazand mogaldeata ce se misca in mijlocul drumului. Ei trasera caruta din drum pe pajiste si trecu chiar peste picioarele Mintii, ranind-o, biata de ea.
Cand se dezmetici din lesin, Mintea, cu intelepciunea ei, ii spuse tovarasului sau de drum sa-i caute niste ierburi, cu care reusi sa-si vindece ranile de la picioare.
Orice ar fi, sa incercam sa fim mai fericiti, mai increzatori, sa iubim mai mult, sa ne bucuram de orice si vom vedea cum Norocul ne va bate la usa...
Probabil ca daca avem multe impliniri in viata spunem ca avem noroc. Purtam cu noi talismane, iconite, carti, brelocuri, care se spun ca aduc noroc. Asa o fi...
Doar ca eu cred ca norocul ni-l mai facem si noi. Cu cat suntem mai otimisti, mai increzatori in noi, cu atat ni se intampla lucruri mai frumoase. Bine, acuma cineva mi-ar spune ca dupa o nenorocire nu poate fi chiar optimist. E adevarat. Doar ca trebuie sa intelegem ca in viata toate lucrurile au un rost si cu cat reusim sa trecem mai repede peste ele, cu atat vom reusi sa dam o alta culoare vietii.
Eu ma consider o persoana norocoasa. De ce? Poate pentru ca incerc sa ma bucur de orice lucru, cat de marunt ar fi. Incerc sa vad viata altfel. Incerc sa trec mai usor peste greutati.
Poate ca norocul tine de starea pe care o ai, poate ca "un dram de noroc face mai mult decat un car de minte"...-Miguel de Cervantes, poate ca pur si simplu trebuie sa te pui in fata norocului.
Si ca tot se aminteste mult de povesti, m-am gandit sa las o scurta povestioara intitulata "Norocul si mintea" dupa I.L. Caragiale.
Se zice ca odata, Norocul si Mintea s-au prins tovarasi si au plecat amandoi in calatorie. Ei mersera ziua intreaga pe un drum de tara si, mai cu vorbe, mai cu glume, iata ca soarele se ascunde dupa un deal si noaptea ii apuca pe cei doi calatori in mijlocul drumului, departe de satul la care gandeau ca vor putea ajunge.
Ce era de facut? Unde sa poposeasca peste noapte?
-Ce atata bataie de cap? zise in cele din urma Norocul, hai sa ne trantim aici, in mijlocul drumului, ca nu e mult pana dimineata.
-Dar daca va veni un car peste noi? zise Mintea cu glasul ei intelept. Hai mai bine sa ne dam la o parte din drum, sa ne odihnim pe pajistea cea de alaturi.
-Fa tu cum stii, zise Norocul, eu unul aici ma culc. Si zicand acestea se si tranti in mijlocul drumului.
Mintea, mai cu grija, ieşi din drum si-si gasi un locsor potrivit pe pajistea moale.
Abia atipira drumetii nostri si se auzi o duruitura. Era o caruta trasa de patru cai ca patru zmei. Incă doua trei clipite si Norocul ar fi fost facut praf si pulbere de copitele cailor si de roatele carului.
Dar caii se speriara, vazand mogaldeata ce se misca in mijlocul drumului. Ei trasera caruta din drum pe pajiste si trecu chiar peste picioarele Mintii, ranind-o, biata de ea.
Cand se dezmetici din lesin, Mintea, cu intelepciunea ei, ii spuse tovarasului sau de drum sa-i caute niste ierburi, cu care reusi sa-si vindece ranile de la picioare.
Orice ar fi, sa incercam sa fim mai fericiti, mai increzatori, sa iubim mai mult, sa ne bucuram de orice si vom vedea cum Norocul ne va bate la usa...
luni, 1 februarie 2010
Limbajul florilor
Ce frumoase sunt florile si cate semnificatii au.
Florile dau farmec lumii in care traim. Sunt imbracate in culori deosebite si cu un parfum ce te face pur si simplu sa te indragostesti de ele.
Florile te pot si rasplati daca ai grija de ele, devenind mai vii, mai expresive.
"Limbajul florilor" s-a dezvoltat in epoca Victoriana si erau trimise pentru a transmite un sentiment sau un mesaj. Florile pot aduce noroc sau ghinion. Ele pot exprima asa de frumos dragostea, prietenia, dar si gelozia si ura.
Gestul de a oferi flori cuiva reprezinta un gest de pretuire, iar daca se cunoaste si semnificatia florii oferite, atunci se va pretui mai mult gestul.
Astfel, trandafirii transmit iubirea. Daca sunt rosii reprezinta iubirea adevarata, trandafirii albi semnifica iubirea eterna, liniste si inocenta, in timp ce trandafirii galbeni transmit prietenie sau iubire platonica, iar trandafirii roz reprezinta gratia.
Lalelele rosii transmit o declaratie de iubire, in timp ce lalelele galbene, o declaratie de iubire fara speranta.
Orhideele sunt considerate flori distinse, simbolizand seductia si pretuirea.
Crinul alb semnifica majestuozitate si puritate, iar daca este roz transmite un sentiment si un mesaj de prosperitate, crinul portocaliu transmite ura, iar cel salbatic, mandrie.
Alstroemeria este o floare cu un colorit spectaculos, seamana cu un crin in miniatura si este un simbol al prieteniei si devotamentului, poate fi oferita impreuna cu alte flori sau chiar in buchete doar de alstroemeria.
Garoafele sunt considerate unele dintre cele mai vechi flori, ele simbolizand in general fascinatia si chiar iubirea. Garoafele albe sunt exponentele puritatii si norocului iar cele rosii ale afectiunii si iubirii. Garoafa roz - "nu te voi uita niciodata", in timp ce garoafa galbena semnifica dispret, desconsiderare.
Anemona - dragoste neimpartasita
Aloe - tristete
Busuioc - dragoste si noroc
Begonia - aparare
Brad - rabdare, timp
Bujor - timiditate, sfiala
Camelia - noroc
Cactus - rezistenta
Crizantema - bucurie, "esti o prietena minunata"
Crizantema rosie - iubire
Crizantema alba - adevar
Crizantema galbena - dragoste marunta
Floarea Soarelui - loialitate, adoratie.
Feriga - sinceritate
Frezie - inocenta
Gardenia - bucurie, dragoste secreta
Gladiola - generozitate
Ghiocelul - speranta si puritate.
Iris - credinta, intelepciune, soarta
Iedera - prietenie si fidelitate
Iasomie - gratie si eleganta
Lamaie - savoare, picanterie
Liliac mov - prima iubire, sentimente profunde
Liliac alb - tinerete, prospetime
Flori de mar - noroc, sansa
Margareta - soarta, simplitate, despartire.
Magnolia - dulceata, frumusete, dragoste de natura
Narcisa - respect, stabilitate si dorinta.
Nufar - puritate
Panselute - iubire timpurie, mereu cu gandul la persoana iubita.
Petunia - resentiment; furie, "prezenta ta ma intristeaza"
Rozmarin - amintiri
Smochin - satira
Salvie - virtute domestica
Trifoi - noroc
Vasc - "saruta-ma", planta sfanta a Indiei
Violeta - incredere, modestie
Violeta albastra - grija, "voi fi intotdeauna sincer"
Violeta alba - "sa incercam sa fim fericiti"
Zambila salbatica (clopotel) -ss modestie, constant
Zambila albastra - constanta
Zambila purpurie - "imi pare rau", "iarta-ma"
Zambila rosie sau roz - joaca
Zambila alba - dragalasenie, "ma voi ruga pentru tine"
Zambila galbena - gelozie
"Floarea este poezia reproducerii. Este exemplul eternei seducţii a vieţii." Jean Giraudoux
Florile dau farmec lumii in care traim. Sunt imbracate in culori deosebite si cu un parfum ce te face pur si simplu sa te indragostesti de ele.
Florile te pot si rasplati daca ai grija de ele, devenind mai vii, mai expresive.
"Limbajul florilor" s-a dezvoltat in epoca Victoriana si erau trimise pentru a transmite un sentiment sau un mesaj. Florile pot aduce noroc sau ghinion. Ele pot exprima asa de frumos dragostea, prietenia, dar si gelozia si ura.
Gestul de a oferi flori cuiva reprezinta un gest de pretuire, iar daca se cunoaste si semnificatia florii oferite, atunci se va pretui mai mult gestul.
Astfel, trandafirii transmit iubirea. Daca sunt rosii reprezinta iubirea adevarata, trandafirii albi semnifica iubirea eterna, liniste si inocenta, in timp ce trandafirii galbeni transmit prietenie sau iubire platonica, iar trandafirii roz reprezinta gratia.
Lalelele rosii transmit o declaratie de iubire, in timp ce lalelele galbene, o declaratie de iubire fara speranta.
Orhideele sunt considerate flori distinse, simbolizand seductia si pretuirea.
Crinul alb semnifica majestuozitate si puritate, iar daca este roz transmite un sentiment si un mesaj de prosperitate, crinul portocaliu transmite ura, iar cel salbatic, mandrie.
Alstroemeria este o floare cu un colorit spectaculos, seamana cu un crin in miniatura si este un simbol al prieteniei si devotamentului, poate fi oferita impreuna cu alte flori sau chiar in buchete doar de alstroemeria.
Garoafele sunt considerate unele dintre cele mai vechi flori, ele simbolizand in general fascinatia si chiar iubirea. Garoafele albe sunt exponentele puritatii si norocului iar cele rosii ale afectiunii si iubirii. Garoafa roz - "nu te voi uita niciodata", in timp ce garoafa galbena semnifica dispret, desconsiderare.
Anemona - dragoste neimpartasita
Aloe - tristete
Busuioc - dragoste si noroc
Begonia - aparare
Brad - rabdare, timp
Bujor - timiditate, sfiala
Camelia - noroc
Cactus - rezistenta
Crizantema - bucurie, "esti o prietena minunata"
Crizantema rosie - iubire
Crizantema alba - adevar
Crizantema galbena - dragoste marunta
Floarea Soarelui - loialitate, adoratie.
Feriga - sinceritate
Frezie - inocenta
Gardenia - bucurie, dragoste secreta
Gladiola - generozitate
Ghiocelul - speranta si puritate.
Iris - credinta, intelepciune, soarta
Iedera - prietenie si fidelitate
Iasomie - gratie si eleganta
Lamaie - savoare, picanterie
Liliac mov - prima iubire, sentimente profunde
Liliac alb - tinerete, prospetime
Flori de mar - noroc, sansa
Margareta - soarta, simplitate, despartire.
Magnolia - dulceata, frumusete, dragoste de natura
Narcisa - respect, stabilitate si dorinta.
Nufar - puritate
Panselute - iubire timpurie, mereu cu gandul la persoana iubita.
Petunia - resentiment; furie, "prezenta ta ma intristeaza"
Rozmarin - amintiri
Smochin - satira
Salvie - virtute domestica
Trifoi - noroc
Vasc - "saruta-ma", planta sfanta a Indiei
Violeta - incredere, modestie
Violeta albastra - grija, "voi fi intotdeauna sincer"
Violeta alba - "sa incercam sa fim fericiti"
Zambila salbatica (clopotel) -ss modestie, constant
Zambila albastra - constanta
Zambila purpurie - "imi pare rau", "iarta-ma"
Zambila rosie sau roz - joaca
Zambila alba - dragalasenie, "ma voi ruga pentru tine"
Zambila galbena - gelozie
"Floarea este poezia reproducerii. Este exemplul eternei seducţii a vieţii." Jean Giraudoux
Abonați-vă la:
Postări (Atom)