Răul necesar?

Calculatoarele, masinile de spalat, telefoanele mobile, frigiderele au devenit indispensabile. Ce ne facem noi fara telefonul mobil? Cine stie...poate ne suna seful pentru o marire de salar, ei nu ar fi chiar asa o surpriza sau poate un prieten care doreste sa stea la o poveste sau chiar mama care doreste sa vada ce mai faci. Nu mai zic de calculator. A devenit foarte important. Pai ce ne facem noi fara facebook, hi5...etc...etc. Am si eu cont pe facebook si pe hi5. De ce? La inceput din pura curiozitate. Apoi am inceput sa comunic, sa-mi fac prieteni. De fapt...asa au inceput toti, din pura curiozitate, apoi si-au dat seama ca e mult mai comod asa. Nu este rau sa comunici, sa socializezi, dar consider ca poti sa o faci si fata in fata. Am intalnit prieteni care au fost foarte povestitori pe calculator, dar cand ne-am intalnit, nu stiu de ce...erau foarte tacuti. Parca au epuizat toate povestile pe facebook. E mult mai usor sa dai un "like", "copy-paste", "refresh", decat sa ai un dialog deschis cu omul langa tine.
Da, sunt foarte importante si masinile de spalat si frigiderele, dar ce se intampla daca brusc se ia curentul? Hai ca telefonul mobil il putem folosi, dar celelalte lucruri? Cum compensam noi atunci lipsa acestor "indispensabilitati"?
Traim intr-o lume moderna, intr-o continua schimbare. Ne dorim sa avem cat mai multe aparate si pentru a nu fi vazuti drept "invechiti". Chiar daca ne costa o avere suntem dispusi sa cheltuim sume enorme pentru a le avea fie din comoditate fie pentru ca suntem foarte ocupati.
Consider ca lumea de azi se imparte fie in oameni foarte ocupati, fie in oameni prea statici. Probabil ca eu sunt in momentul de fata mai statica de am avut timp sa scriu pe blog. Am intrat pe calculator ca sa fac lucrul asta. Deci...e un rau necesar?


"Vom sfarsi printr-un dezechilibru fatal, datorat unei mici nereguli. Ne va ucide disparitia temporara a hartiei igienice, suspendarea productiei de frigidere sau scumpirea brusca a indispenabililor. Vom cadea in fandacsie din te miri ce si vom sucomba de-adevaratelea din cauza unei nenorociri mai curand inchipuite. Printre supravietuitori, nu se vor numara decat cateva triburi robuste si firile boeme care n-au apucat sa aiba tabieturi..."

Andrei Plesu din "Note, stari, zile (1968-2009)"

Au innebunit salcamii...

".......................
S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?"

Sa te gandesti la mine...

Hai la o "injuratura" frateee...

Vad ca devenim din ce in ce mai "elevati" in vorbire. Se foloseste mult... organul...in fine...il avem, trebuie si el folosit cumva. In general sexul e foarte important, nu numai in vorbire, dar sa nu ne abatem prea mult de la subiect...
Pana la urma de ce sa vorbim frumos cand putem sa injuram?! E mult mai simplu, nu?
Greseli sunt si vor fi in modul de exprimare, doar nu suntem perfecti. Chiar ieri am fost corectata, asta e...imi asum greseala si incerc sa ma corectez. Dar de aici pana la a folosi in mod intentionat, pentru ca nu mai este vorba de o scapare, cuvinte abjecte...totusi e o diferenta.
Fie ca merg pe strada, in autobuz, nu mai vorbesc de retelele de socializare unde organul este dus la rang de zeu...
Acuma ma mai intreb de ce se injura invers...adica barbatii folosesc organul feminin si femeile pe cel masculin, bine nu e o regula, dar intr-un fel e de inteles, nu?

In fine, dar oare ce m-a apucat...sa ma gandesc la asa ceva. Probabil ca ma deranjeaza putin urechea la atata bataie de joc. Fie ca e vorba de limba sau de orice altceva. Pana la urma e bine uneori sa nu cercetezi anumite lucruri, pentru ca s-ar putea sa te "zgarie" mai tare urechea...

"Nu cerceta aceste legi,
Ca esti nebun cand le intelegi!..." George Cosbuc

Just feel the music...

Dansul bucuriei...

Hmm...ce sa zic, cum s-a facut putin cald afara cum ma gandesc si eu la primavara, anotimp care nu e foarte departe...
E o zi speciala pentru mine...nu pentru ca am realizat in mod deosebit ceva, nu pentru ca am mai multi bani in buzunar si nici pentru ca am primit un cadou. E acea zi care te indeamna...la viata. Te indeamna sa iubesti tot ce te inconjoara.
Mai mult decat atat azi mi-am dat seama ca sunt indragostita...da si nu imi este teama sau rusine sa o recunosc. M-am indragostit...de natura. Nu stiu de ce azi mi-am dat seama, nu stiu daca are vreo influenta primavara...desi s-ar putea.
Prietenii imi spun ca sunt o visatoare, da sunt o visatoare si nu imi pare rau. Nu imi pare rau si pentru nimic in lume nu as vrea sa ma schimb. Nu imi pare rau pentru ca iubesc frumosul si viata...
Iubesc natura nu numai primavara, ci si iarna, vara si de ce nu...toamna. Poate ca primavara imi transmite acei fiori ai iubirii, ai sperantei...
"E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane".

Am ascultat azi o piesa care mi-a placut mult...parca ma indeamna la visare si de ce nu...la un dans al bucuriei

A mai trecut un an...

Sincera sa fiu...nu stiu cum a mai trecut inca un an...Parca timpul e tot mai scurt, mai limitat. Pot spune ca e primul an cand nu am simtit spiritul sarbatorilor. Totul are o asa viteza incat si momentele de fericire trec pe langa noi mult prea usor...
Ideea e ca am ajuns in anul 2011, un an pe care ni-l dorim mai bun, mai bogat in evenimente, mai sanatos si mai intelept. Sunt atat de multe lucruri pe care am vrea sa le facem, pe care ni le propunem la fiecare inceput de an, numai ca dupa cateva zile incepem sa ne pierdem din entuziasm datorita numeroaselor probleme ce apar pe parcurs...
Am auzit mai nou ca sunt tot felul de tehnici de implinire a dorintelor, metode care ne fac mai stapani pe situatie...poate ca unii se ghideaza dupa aceste metode, dar consider ca cel mai important lucru este sa ne schimbam punctul de vedere. Sa avem o mai mare incredere in fortele proprii si un mai mare respect fata de tot ceea ce ne dorim sa facem.
Putem sa ne facem viata mult mai frumoasa, dar asta depinde doar de noi...

So...time is ticking away...

C - Block Time is ticking away

Asculta mai multe audio diverse

Decembre...

Iarna ne bate la usa...

Iata ca incetul cu incetul iarna isi face prezenta stergand putin din melancolia si nostalgia toamnei. Putin...pentru ca ramane o liniste mai ciudata, sa fie oare ecoul toamnei? Iarna ai sentimentul ca timpul isi pierde din viteza, se mai odihneste si el.
Se mai odihneste pentru ca a vibrat tot anul, jucandu-se cu gandurile noastre. Cred ca timpul ne ofera o perioada de liniste. Este un moment in care gandurile noastre se aseaza, iar instabilitatea noastra, masurata binenteles de timp, este data uitarii.
Nu stiu ce m-a facut sa abordez acest subiect, poate albul imaculat pe care l-am zarit in dimineata asta. Mi-a placut jocul si dansul fulgilor de nea. Un joc al sperantei si in acelasi timp al uitarii.
Iarna, un anotimp al amintirilor si al asteptarii...

“Ninsoarea iernii ne aseaza in ghiozdanul sufletului un nou caiet, cu toate paginile albe, gata de a fi inceput odata cu noul an.”

Cantec de iarna - Nicu Alifantis

Asculta mai multe audio diverse

Spirit liber...

Toamna...

Spuneam intr-o postare de a mea, ca in sufletul meu e primavara, poate si pentru ca m-am nascut primavara, chiar daca...duce si la toamna...Asta pentru ca traiesc un adevarat conflict de sentimente...
Toamna inseamna o explozie de culori si de sentimente. Soarele devine mult mai melancolic si isi pierde din caldura verii. Pot spune ca acest anotimp ne determina sa fim mult mai atenti cu dorintele noastre. Sentimentele devin mai clare si mai profunde.
Uneori...ma gandesc cum ar fi fara toamna...
"...Mi-e toamna in suflet si mi-e bine. Am luat visele si le-am ascuns printre culori. Dorurile nestinse le-am abandonat ploilor pentru a le transforma in curcubeul de dimineata. Sentimentele le voi asterne pe o frunza si voi ruga vantul sa o lase la fereastra casei tale. Si atunci vei sti ca sunt aproape. Atat de aproape de tine precum frunza cu care ti-ai acoperit inima. Stiai ca inima ta a imprumutat din culorile toamnei mele?"...

Aduceri aminte...

Azi, cuprinsa si de o usoara nostalgie, mi-am propus sa postez cateva melodii romanesti uitate de timp...
Eu ascult multe genuri de muzica si consider ca muzica e un mijloc de a ne face mai buni si de a ne relaxa. E si un fel de evadare din cotidian...
Nu vreau sa vorbesc despre ce se intampla cu muzica actuala romaneasca. Probabil o voi face in urmatorul articol si voi posta si melodii mai noi care, dupa parerea mea, au valoare.
Se spune ca muzica buna si de calitate este muzica pe care o asculti oricand cu placere, indiferent de starea pe care o ai. Iata cateva melodii vechi romanesti pe care le voi asculta tot timpul cu mare placere.

Clocks...

Viata la tara...

Am stat eu asa si m-am tot gandit daca as fi in stare sa renunt la un ritm mai alert, mai nebun in favoarea aerului curat de la tara...
Bine, viata la tara inseamna si munca, nu numai relaxare. Inseamna si multe sacrificii, mai ales pentru cel care a trait in mare parte la oras, dar uneori merita sa te rupi de viata, uneori sufocanta si prea aglomerata a orasului si pentru ca, "niciunde nu poţi lasa gandul sa zburde mai liber in melancolie sau romantism" decat la tara.
Din pacate am pierdut de mult contactul cu natura. Am uitat frumusetea si simplitatea. In ziua de azi satul a ajuns sa fie asociat nu numai cu evadarea din cotidian, ci si, din pacate, cu un loc unde te duci si ai parte de drumuri proaste, unde intalnesti oameni care nu au prea multe pe suflet si sunt inchisi. Nu e adevarat.
Fara poluare, frumusete, simplitate, o oaza de liniste...viata la tara.
Nu stiu, poate ca mi-ar lipsi forfota orasului, poate ca as rezista o zi, doua, o saptamana, o luna fara telefon, calculator, dar stiu ca as avea libertatea sa alerg in voie, sa zambesc sa ma bucur de unele lucruri de care nu ma mai pot bucura la oras...
Unii prefera aglomeratia, rapiditatea si forfota orasului, altii linistea si melancolia satului, dar eu stiu ca la tara esti mult mai liber, poti trai in comuniune cu natura, ceea ce este splendid.

Pana la urma..."nu conteaza cum stai..conteaza cum sta inima in tine"...

Drumul...

Inca de mici incercam sa ne gasim Drumul in viata.
Cand facem primii pasi ne indreptam spre parinti, spre lucrurile necunoscute. Apoi ti se vorbeste, cand incepi sa cresti, de un drum in viata, un drum pe care trebuie sa il parcurgi si care nu stii unde va duce. La ce scoala sa mergem, pe cine sa alegem, pe cine sa iubim, unde sa stam? Sunt poate intrebari frecvente in viata noastra. Unii isi aleg drumul in viata cu mintea, altii cu inima, uneori suntem fortati de imprejurari sa ne alegem o cale nedorita, alteori e poate calea potrivita.
Viata ne rezerva multe surprize si unele schimbari sunt foarte imprevizibile.
Sunt momente cand goana dupa o viata mai buna te face sa pierzi o prietenie, o iubire si poate chiar respectul de sine.
Orice ar fi nu ai cum sa gasesti un drum fara obstacole, acel drum nu duce nicaieri.
"Fiecarui om, mic sau mare, ii este dat sa straluceasca intr-un anumit domeniu. Daca nu toti ajung sa straluceasca, vina nu este a Sortii. Vina este integral a omului care nu-si foloseste darurile primite la nastere in scop de a atinge succesul."

"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar."

Marea...

Locul potrivit...

In ultimul timp am auzit tot mai multe voci zicand ceva de genul..."Mi-e scarba ca sunt roman."...Mi-e rusine de poporul meu"...
Nu stiu ce sa zic, acuma si eu m-am saturat de situatia de aici, nu e prea ok si nici nu va fi, cel putin in viitorul apropiat...sper nu prea indepartat.
S-a furat foarte mult, uneori ma intreb ce se mai poate fura, politica e la pamant, dar cel mai deranjant e ca nu stim sa fim uniti. Nu stim sa luptam cu adevarat pentru drepturile nostre. Da, mai avem drepturi. Stim sa injuram, sa blamam pe toata lumea, dar ne oprim undeva la mijloc. Nu mergem pana la capat. Un caz concret il reprezinta si greva profesorilor. S-au oprit undeva...pe drum sau mai bine zis, s-au intors din drum. Nu au intrat toti profesorii in greva ci doar cativa. La fel s-a intamplat si cu functionarii publici si lista poate continua. Probabil de teama ca sa nu le fie reduse salariile si asa mici, acuma sincera sa fiu nu prea ii plang pe unii functionari publici, dar trecem mai departe...sau din teama sa nu fie dati afara.
Sincera sa fiu, nu putem sa asteptam ca altii sa ne respecte cand noi insine nu ne respectam...
Ce e mai trist e ca stim sa blamam, dar nu oferim alternative. Nu oferim solutii de a iesi din situatia asta.
Am luat un glob, nu de alta...ca sa-mi aleg alta tara unde sa stau, asa fictiv si ce sa vezi, am ales tot Romania, adica am nimerit...oare e locul potrivit?

Mi-e dor de....

Dorinta...

Tot timpul ne dorim altceva. Cand ploua ne dorim sa fie soare, cand e soare ne dorim sa ploua, uneori ne lipseste ninsoarea desi a nins mult anul acesta, alteori ne dorim sa iubim mai mult, sa traim mai mult si asa mai departe.
Am mai vorbit despre acest subiect, dar am simtit nevoia sa il reiau.
Am tot amintit de ceva timp de lumea frumoasa in care am vrea sa traim, in fine...as vrea sa traiesc. Am ajuns la concluzia ca m-as plictisi repede de lumea asta. De ce? Pentru ca asa e omul. Isi creaza ceva ce nu are. Viseaza la ceva ce nu poseda. Tocmai de aceea suntem tot timpul fascinati de ceva nou, de schimbare.
Dorim sa traim intr-o lume de basm, dar nu am rezista mult acolo, poate pentru ca nu ar fi cineva ca sa ne critice. "E complet aiurea sa nu ai un juriu, fictiv sau nu, pentru ca parerile celorlalti creaza o scara de valori.Asta in majoritatea cazurilor". Si pana la urma e esential acest juriu pentru ca ne face sa fim mai atenti la unele probleme, sa gandim ca totdeauna se poate si este loc de mai mult, de altceva si sa actionam in acest sens. "Automultumirea duce la stagnare, la plafonare, ceea ce nu numai ca nu este in beneficiul nimanui, ci chiar in detrimentul tuturor."
Sa invatam,in concluzie, ca aceasta lume cere idei noi, metode noi de a face lucrurile, inventii noi, carti noi, noi programe de televiziune, noi idei in muzica, film, programe noi de invatamant. E bine sa-ti doresti si sa visezi la ceva nou. Sa visezi si sa-ti pui in practica dorinta. Si pana la urma..."visatorii din ziua de azi au o existenta mult mai usoara, lumea este plina de oportunitati pe care visatorii de alta data nu le-au cunoscut niciodata"...

"Lucruri simple"...

Lucrurile simple dau valoare vietii nostre. Poate si criza asta face sa ne intoarcem la anii trecuti, ai tineretii, copilariei, la anii cand apreciam lucrurile marunte. Nu de alta, dar am citit multe stiri de genul..."criza obliga marii arhitecti sa faca lucruri simple" sau "criza ne indeamna la lucruri simple...". Bine acuma nu stiu cum s-a ajuns aici, ca este artificiala situatia asta, provocata de cineva, chiar nu ma intereseaza. Nici nu vreau sa ma mai gandesc. Ce este trist e ca s-a trecut foarte usor peste lucrurile care chiar contau in viata noastra. Am calcat in picioare, in dorinta de a ajunge cat mai sus, multe sentimente.
Si...pana la urma, dragostea, prietenia, fericirea se gasesc in lucrurile simple...
Un zambet, o soapta, o culoare, o adiere de vant, soarele, luna, florile, pasarile danseaza impreuna si depinde de noi cat suntem de hotarati sa ne prindem in hora si sa lasam la o parte rutina, intrebarile fara raspuns, dorinta de imbogatire si grijile, care...e adevarat...data fiind situatia e cam greu uneori sa le lasi. E greu si pentru ca nu ne-am multumit cu putin, ne-am dorit tot timpul mai mult. Ne-am dorit luna de pe cer, cand puteam sa ne bucuram doar de lumina ei profunda, ne-am dorit sa ne imbogatim peste noapte, cand aveam langa noi o bogatie de culori, miresme, adieri de vant...
Un zambet de copil, o floare care se deschide, o iubire impartasita, o prietenie sunt cele care iti dau culoare vietii. Sunt lucruri simple, poate prea banale pentru unii, dar sunt lucruri fara de care nu am putea trai...