Viata la tara...

Am stat eu asa si m-am tot gandit daca as fi in stare sa renunt la un ritm mai alert, mai nebun in favoarea aerului curat de la tara...
Bine, viata la tara inseamna si munca, nu numai relaxare. Inseamna si multe sacrificii, mai ales pentru cel care a trait in mare parte la oras, dar uneori merita sa te rupi de viata, uneori sufocanta si prea aglomerata a orasului si pentru ca, "niciunde nu poţi lasa gandul sa zburde mai liber in melancolie sau romantism" decat la tara.
Din pacate am pierdut de mult contactul cu natura. Am uitat frumusetea si simplitatea. In ziua de azi satul a ajuns sa fie asociat nu numai cu evadarea din cotidian, ci si, din pacate, cu un loc unde te duci si ai parte de drumuri proaste, unde intalnesti oameni care nu au prea multe pe suflet si sunt inchisi. Nu e adevarat.
Fara poluare, frumusete, simplitate, o oaza de liniste...viata la tara.
Nu stiu, poate ca mi-ar lipsi forfota orasului, poate ca as rezista o zi, doua, o saptamana, o luna fara telefon, calculator, dar stiu ca as avea libertatea sa alerg in voie, sa zambesc sa ma bucur de unele lucruri de care nu ma mai pot bucura la oras...
Unii prefera aglomeratia, rapiditatea si forfota orasului, altii linistea si melancolia satului, dar eu stiu ca la tara esti mult mai liber, poti trai in comuniune cu natura, ceea ce este splendid.

Pana la urma..."nu conteaza cum stai..conteaza cum sta inima in tine"...

Drumul...

Inca de mici incercam sa ne gasim Drumul in viata.
Cand facem primii pasi ne indreptam spre parinti, spre lucrurile necunoscute. Apoi ti se vorbeste, cand incepi sa cresti, de un drum in viata, un drum pe care trebuie sa il parcurgi si care nu stii unde va duce. La ce scoala sa mergem, pe cine sa alegem, pe cine sa iubim, unde sa stam? Sunt poate intrebari frecvente in viata noastra. Unii isi aleg drumul in viata cu mintea, altii cu inima, uneori suntem fortati de imprejurari sa ne alegem o cale nedorita, alteori e poate calea potrivita.
Viata ne rezerva multe surprize si unele schimbari sunt foarte imprevizibile.
Sunt momente cand goana dupa o viata mai buna te face sa pierzi o prietenie, o iubire si poate chiar respectul de sine.
Orice ar fi nu ai cum sa gasesti un drum fara obstacole, acel drum nu duce nicaieri.
"Fiecarui om, mic sau mare, ii este dat sa straluceasca intr-un anumit domeniu. Daca nu toti ajung sa straluceasca, vina nu este a Sortii. Vina este integral a omului care nu-si foloseste darurile primite la nastere in scop de a atinge succesul."

"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar."

Schimbarea destinului...

Oare ne dorim cu adevarat sa schimbam ceva in vietile nostre? Sa ne condimentam putin existenta? Sa aducem un strop de nebunie? Pur si simplu sa traim ca si cum ar fi ultima zi.
Ne punem atatea intrebari despre viata, despre tot ce ne inconjoara incat am uitat si sa mai zambim. Suntem intr-o continua cautare de nou...Numai ca marea problema e ca nu stim nici sa acceptam ceva nou. Nu stim sa luam lucrurile asa cum sunt, uneori foarte simple, alteori mai complicate. Vrem noutate, dar propabil suntem prea "rezervati" in a accepta schimbarea. In a accepta imprevizibilul.
Poate ca dorim sa ne schimbam viata, doar ca nu stim cum sa facem pasul spre o viata armonioasa. Nu stim sau nu vrem sa ne schimbam atitudinea.
Destinul reprezinta "partea de nemurire la care fiecare are dreptul. Il cuceresti sau il primesti in dar".
Omul semanand gandul culege actiunea. Seamana actiunea, culege un obicei. Semanand obiceiul culege un caracter. Seamana un caracter si culege un destin.
Iata modul in care omul prin specificul gandirii sale;prin natura gandirii sale isi poate construi intr-un fel sau intr-altfel, destinul! Dar care este acel om? Este cel ce pastreaza neintinata Armonia sa primordiala sau cel care, chiar de a pierdut-o si-o regaseste prin EDUCATIA propriei sale gandiri...- Swami Shivananda
Unii dintre noi si-au descoperit drumul vietii, altii inca il mai cauta...