Se afișează postările cu eticheta zi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta zi. Afișați toate postările
miercuri, 9 martie 2011
miercuri, 9 februarie 2011
Dansul bucuriei...
Hmm...ce sa zic, cum s-a facut putin cald afara cum ma gandesc si eu la primavara, anotimp care nu e foarte departe...
E o zi speciala pentru mine...nu pentru ca am realizat in mod deosebit ceva, nu pentru ca am mai multi bani in buzunar si nici pentru ca am primit un cadou. E acea zi care te indeamna...la viata. Te indeamna sa iubesti tot ce te inconjoara.
Mai mult decat atat azi mi-am dat seama ca sunt indragostita...da si nu imi este teama sau rusine sa o recunosc. M-am indragostit...de natura. Nu stiu de ce azi mi-am dat seama, nu stiu daca are vreo influenta primavara...desi s-ar putea.
Prietenii imi spun ca sunt o visatoare, da sunt o visatoare si nu imi pare rau. Nu imi pare rau si pentru nimic in lume nu as vrea sa ma schimb. Nu imi pare rau pentru ca iubesc frumosul si viata...
Iubesc natura nu numai primavara, ci si iarna, vara si de ce nu...toamna. Poate ca primavara imi transmite acei fiori ai iubirii, ai sperantei...
"E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane".
Am ascultat azi o piesa care mi-a placut mult...parca ma indeamna la visare si de ce nu...la un dans al bucuriei
E o zi speciala pentru mine...nu pentru ca am realizat in mod deosebit ceva, nu pentru ca am mai multi bani in buzunar si nici pentru ca am primit un cadou. E acea zi care te indeamna...la viata. Te indeamna sa iubesti tot ce te inconjoara.
Mai mult decat atat azi mi-am dat seama ca sunt indragostita...da si nu imi este teama sau rusine sa o recunosc. M-am indragostit...de natura. Nu stiu de ce azi mi-am dat seama, nu stiu daca are vreo influenta primavara...desi s-ar putea.
Prietenii imi spun ca sunt o visatoare, da sunt o visatoare si nu imi pare rau. Nu imi pare rau si pentru nimic in lume nu as vrea sa ma schimb. Nu imi pare rau pentru ca iubesc frumosul si viata...
Iubesc natura nu numai primavara, ci si iarna, vara si de ce nu...toamna. Poate ca primavara imi transmite acei fiori ai iubirii, ai sperantei...
"E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane".
Am ascultat azi o piesa care mi-a placut mult...parca ma indeamna la visare si de ce nu...la un dans al bucuriei
duminică, 2 mai 2010
Padurea si oamenii...
Ma plimbam zilele astea prin padure, asa ca sa ma relaxez putin. Am vrut si putina liniste, ciripit de pasarele combinate cu o priveliste frumoasa...
Frumos pana la un moment dat, cand boxele unei masini, de fapt...boxele multor masini, rasunau in toata padurea de parca venea sfarsitul lumii. Spre mirarea mea, erau alte genuri de muzica. Chiar daca suna tare, parca suna mai bine ca in lunile trecute. De ce? Pentru ca nu mai ascultam Guta, Adrian copilul...in fine, imi este tare greu sa pronunt aceste nume, aproape imposibil, ci padurea canta pe acordurile formatiilor Abba, Compact, Depeche Mode...Sincer, chiar mi-a placut. Desi, nu sunt de acord cu muzica data la maxim, totusi asculti muzica in "ograda ta", dar mi-a placut ca lumea incepe sa se schimbe. Sa acorde o atentie muzicii de calitate si chiar sa devina putin mai atenta cu padurea.
Ce sa zic, nu stiu daca a fost doar o intamplare, daca sa o iau ca o mare schimbare, nu e cazul, mai e mult pana sa ne schimbam mentalitatea, doar am ramas asa putin impresionata de padure si de oameni. Parca si padurea era mai verde, mai curata. Putine peturi, multi oameni, muzica de calitate si multa armonie, chiar daca uscaturi...se mai gasesc...
joi, 8 aprilie 2010
Viata mea...
Mereu incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea - Ce este nou in viata mea?
Ma culc si ma trezesc cu intrebarea asta in gand...sau gresesc, ma culc cu ideea de a schimba ceva ziua urmatoare doar ca dimineata ma gaseste in acelasi loc, acelasi ritm, aceleasi obiceiuri si situatii.
Mai precis simt ca am nevoie de o schimbare, simt ca nu mai am timp de MINE.
Sunt atatea de spus despre modul in care ne consumam zilnic pentru orice prostie si "inghitim" orice pentru o mana de bani. Ne ascundem practic de propriul "eu".
Am devenit niste robotei care lucram pentru o societate in declin, o societate care incurajeaza mitocania si incultura, moralitatea fiind inexistenta. Nu mai merge cu un cuvant bun, ci trebuie sa "dai cu coatele" pentru a fi undeva...mai sus...
Solutia ar fi sa nu fim la fel, sa luptam impotriva curentului si sa incercam sa nu ne irosim viata pe lucruri inutile. Usor de zis, greu de realizat. Asa e. Tine foarte mult de modul in care suntem cu adevarat dispusi sa ne schimbam si completa viata.
Ce sa zic... “e ca si cum ai inota intr-o mare , mai mult sau mai putin poluata, mai dai poate de un pet sau o cisma aruncata, mai vine cate un rechin care sa te tavaleasca, pana la urma poate fi bine si gasesti locul tau, dar daca o iei usurel impotriva curentului poti sa constati ca ajungi in fluviu, care e mai putin poluat si tot asa pana ajungi in apa curata si cristalina de munte, bogat oxigenata unde poti respira si poti inota in voie” .
Asculta mai multe audio Muzica
Ma culc si ma trezesc cu intrebarea asta in gand...sau gresesc, ma culc cu ideea de a schimba ceva ziua urmatoare doar ca dimineata ma gaseste in acelasi loc, acelasi ritm, aceleasi obiceiuri si situatii.
Mai precis simt ca am nevoie de o schimbare, simt ca nu mai am timp de MINE.
Sunt atatea de spus despre modul in care ne consumam zilnic pentru orice prostie si "inghitim" orice pentru o mana de bani. Ne ascundem practic de propriul "eu".
Am devenit niste robotei care lucram pentru o societate in declin, o societate care incurajeaza mitocania si incultura, moralitatea fiind inexistenta. Nu mai merge cu un cuvant bun, ci trebuie sa "dai cu coatele" pentru a fi undeva...mai sus...
Solutia ar fi sa nu fim la fel, sa luptam impotriva curentului si sa incercam sa nu ne irosim viata pe lucruri inutile. Usor de zis, greu de realizat. Asa e. Tine foarte mult de modul in care suntem cu adevarat dispusi sa ne schimbam si completa viata.
Ce sa zic... “e ca si cum ai inota intr-o mare , mai mult sau mai putin poluata, mai dai poate de un pet sau o cisma aruncata, mai vine cate un rechin care sa te tavaleasca, pana la urma poate fi bine si gasesti locul tau, dar daca o iei usurel impotriva curentului poti sa constati ca ajungi in fluviu, care e mai putin poluat si tot asa pana ajungi in apa curata si cristalina de munte, bogat oxigenata unde poti respira si poti inota in voie” .
Asculta mai multe audio Muzica
joi, 18 martie 2010
Soldier of love...
I'm at the borderline of my faith
I'm at the hint of line of my devotion
I'm in the frontline of this battle of mine
But I'm still alive
I'm a soldier of love
Everyday in life
Vezi mai multe video din Muzica
I'm at the hint of line of my devotion
I'm in the frontline of this battle of mine
But I'm still alive
I'm a soldier of love
Everyday in life
Vezi mai multe video din Muzica
marți, 23 februarie 2010
Vinul de seara...
A venit din nou seara. Fac asa un mic bilant al zilei care se scurge incet si savurez un vin bun...de casa. Merge la ora asta. As bea o cafea, dar tare ma tem ca o sa-mi fure somnul, asa ca ma limitez la un vin.
Ascult muzica si ma uit la luna. E senin afara. Sunt multe stele pe cer.
Am dat si drumul la calculator. Vad ca nu se mai poate fara calculator in ziua de azi. Inainte aveam televizorul, bine il avem si acum, numai ca la tv esti intr-un fel obligat sa asculti ce spun altii, in timp ce la calculator asculti ce-ti place fara sa te enervezi, desi preferabil ar fi citirea unei carti...
Ma tot gandesc ca a mai trecut o zi...ce repede trece timpul. Ma tot gandesc ce s-a mai schimbat in viata mea de...ieri. Ce mai e nou. Si tot ajung sa ma intreb oare de ce ne maturizam, oare de ce nu putem sa ramanem copii? Sa privim, mai bine zis, cu ochii unui copil lumea asta. Sa traim la maxim fiecare clipa.
Am devenit mult prea seriosi. Am pierdut libertatea, jocul si infinitul.
Probabil ca asa e viata asta, trebuie sa parcurgi niste etape ca sa-ti dai seama ce ai pierdut si sa stii sa apreciezi acele lucruri. Bine, acuma timpul nu mai poate fi dat inapoi, desi mi-as dori. Am ramas cu amintiri frumoase.
Hmmmmmmmm...inteleg ca nu am realizat nimic nici azi, desi se anunta vremuri bune, chiar foarte bune pentru mine. Presimt asta.
Ii spun noapte buna lunii si ma duc sa-mi mai pun un pahar de vin...
Ascult muzica si ma uit la luna. E senin afara. Sunt multe stele pe cer.
Am dat si drumul la calculator. Vad ca nu se mai poate fara calculator in ziua de azi. Inainte aveam televizorul, bine il avem si acum, numai ca la tv esti intr-un fel obligat sa asculti ce spun altii, in timp ce la calculator asculti ce-ti place fara sa te enervezi, desi preferabil ar fi citirea unei carti...
Ma tot gandesc ca a mai trecut o zi...ce repede trece timpul. Ma tot gandesc ce s-a mai schimbat in viata mea de...ieri. Ce mai e nou. Si tot ajung sa ma intreb oare de ce ne maturizam, oare de ce nu putem sa ramanem copii? Sa privim, mai bine zis, cu ochii unui copil lumea asta. Sa traim la maxim fiecare clipa.
Am devenit mult prea seriosi. Am pierdut libertatea, jocul si infinitul.
Probabil ca asa e viata asta, trebuie sa parcurgi niste etape ca sa-ti dai seama ce ai pierdut si sa stii sa apreciezi acele lucruri. Bine, acuma timpul nu mai poate fi dat inapoi, desi mi-as dori. Am ramas cu amintiri frumoase.
Hmmmmmmmm...inteleg ca nu am realizat nimic nici azi, desi se anunta vremuri bune, chiar foarte bune pentru mine. Presimt asta.
Ii spun noapte buna lunii si ma duc sa-mi mai pun un pahar de vin...
vineri, 19 februarie 2010
Simbolul eternitatii...
Dragostea este ceva sublim, o adiere de vant, un curcubeu, o floare, un vis, o speranta. Este un zambet, o pasare in zbor, un ocean de emotii, un cer senin, o scanteie, o nebunie, un mister...
Dragostea este cel mai frumos cadou pe care ni-l ofera viata.
Dragostea...este Simbolul eternitatii
Lara Fabian - Adagio - gamato.ro
Dragostea este cel mai frumos cadou pe care ni-l ofera viata.
Dragostea...este Simbolul eternitatii
Lara Fabian - Adagio - gamato.ro
marți, 9 februarie 2010
Iluzia unei insule...
Diseara-i plecarea in insula mea
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia
caci ciini-politisti s-ar putea sa apara.
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sunt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori in nu stiu ce port,
in insula mea la cinci capete sparte.
Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mazga vor rade,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite in lume de-a randul,
ca-n sticle bagandu-le in cate un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrandu-l.
Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura intr-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grau dulce si lenes, pe coapsele tale.
Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste
iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parandu-ti ca este.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.
drum, zi, gospodar,
Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sange de carjă
te-astept fara martori in insula mea,
port haine de nuc, sunt aproape o birja.
Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, in insula mea, totusi sunt,
eu, movila celui mai proaspat mormant,
intinde piciorul si calca, iubito!
Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.
Adrian Paunescu
trasura de nuc te asteapta la scara,
ia-ti haine mai groase si nu-ntarzia
caci ciini-politisti s-ar putea sa apara.
Nu-ti face probleme, birjarul e mort
si caii sunt morti si trasura e moarta,
fugim fara martori in nu stiu ce port,
in insula mea la cinci capete sparte.
Acolo, vom creste copii monstruosi,
lachei de metal si de mazga vor rade,
cu vesti ne-or ticsi de la mosi si stramosi,
tic-tac telegraful, cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
si le vom trimite in lume de-a randul,
ca-n sticle bagandu-le in cate un ochi,
Al patrulea ochi pentru casa pastrandu-l.
Si ziua întreaga, noi goi, fara tiv,
pe sanii de foc vom zbura intr-o vale,
iar eu, gospodarul, voiesc sa cultiv
grau dulce si lenes, pe coapsele tale.
Te-astept deocamdata. E mijlocul verii,
e mijlocul iernii, ciudata poveste
iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii
trasura ca moartea parandu-ti ca este.
E numai iluzie, dincolo-s eu,
te-astept cu faclii, patru mii sase sute,
zadarnic te sperii ca ninge mereu,
ca strajile drumului fumega mute.
drum, zi, gospodar,
Hai vino si urca si spune ceva
birjarul e mort, are sange de carjă
te-astept fara martori in insula mea,
port haine de nuc, sunt aproape o birja.
Iar daca nu-mi vezi fata ce mi-am gasit-o,
sa stii ca, in insula mea, totusi sunt,
eu, movila celui mai proaspat mormant,
intinde piciorul si calca, iubito!
Si asta e totul. Plecarea-i diseara
Fantoma trasurii asteapta la scara.
Adrian Paunescu
vineri, 29 ianuarie 2010
A venit iarna...pentru a cata oara
A venit iarna-ntr-o zi
Era de asteptat
N-ai vrut s-o primesti in casa
Ea tot a intrat
A venit iarna subit
Intr-o dupa-amiaza
Aveai gandul ratacit
Mintea nu prea treaza
R: Anotimpuri tot mai reci
Vin peste tine
Anotimpuri care-asteapta
S-auzi si de bine
A venit iarna din nou
Pentru-a cata oara
Ca o alba amintire
Pentru primavara
A venit iarna discret
Ca din intamplare
A venit iarna sublim
Ca o taina mare
A venit iarna si esti
Tot nedumerit
Sa te bucuri sau s-astepti
Pana la sfarsit
A venit iarna si-ntreaba
Nevinovata
Nu stii unde sunt zapezile
De altadata
Era de asteptat
N-ai vrut s-o primesti in casa
Ea tot a intrat
A venit iarna subit
Intr-o dupa-amiaza
Aveai gandul ratacit
Mintea nu prea treaza
R: Anotimpuri tot mai reci
Vin peste tine
Anotimpuri care-asteapta
S-auzi si de bine
A venit iarna din nou
Pentru-a cata oara
Ca o alba amintire
Pentru primavara
A venit iarna discret
Ca din intamplare
A venit iarna sublim
Ca o taina mare
A venit iarna si esti
Tot nedumerit
Sa te bucuri sau s-astepti
Pana la sfarsit
A venit iarna si-ntreaba
Nevinovata
Nu stii unde sunt zapezile
De altadata
joi, 28 ianuarie 2010
Zori de zi
E dimineata zori de zi
Uite pleaca dracii mii,
E dimineata zori de zi
Se coboara ingerii...
Uite pleaca dracii mii,
E dimineata zori de zi
Se coboara ingerii...
joi, 21 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)