Au innebunit salcamii...

".......................
S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?"

Dansul bucuriei...

Hmm...ce sa zic, cum s-a facut putin cald afara cum ma gandesc si eu la primavara, anotimp care nu e foarte departe...
E o zi speciala pentru mine...nu pentru ca am realizat in mod deosebit ceva, nu pentru ca am mai multi bani in buzunar si nici pentru ca am primit un cadou. E acea zi care te indeamna...la viata. Te indeamna sa iubesti tot ce te inconjoara.
Mai mult decat atat azi mi-am dat seama ca sunt indragostita...da si nu imi este teama sau rusine sa o recunosc. M-am indragostit...de natura. Nu stiu de ce azi mi-am dat seama, nu stiu daca are vreo influenta primavara...desi s-ar putea.
Prietenii imi spun ca sunt o visatoare, da sunt o visatoare si nu imi pare rau. Nu imi pare rau si pentru nimic in lume nu as vrea sa ma schimb. Nu imi pare rau pentru ca iubesc frumosul si viata...
Iubesc natura nu numai primavara, ci si iarna, vara si de ce nu...toamna. Poate ca primavara imi transmite acei fiori ai iubirii, ai sperantei...
"E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane".

Am ascultat azi o piesa care mi-a placut mult...parca ma indeamna la visare si de ce nu...la un dans al bucuriei

Intoarcerea la inocenta

Ieri am avut ocazia sa ma bucur mai mult de vremea frumoasa de afara, de aerul proaspat de primavara. Am avut ocazia sa nu ma mai gandesc la toate problemele omenirii, asa cum fac eu de obicei si sa las la o parte stresul care ma cam macina in ultimul timp.
Nu stiu de ce, dar "pendulam in permanenta intre realism si romantism, intre depravare si intoarcere la inocenta".
Suntem cand ingeri cand demoni...
M-a ajutat foarte mult nepotelul meu care mi-a adus zambetul pe buze si bucuria de a fi din nou copil. M-a facut sa ma intorc la anii inocentei...la anii cand nu-ti trebuie nicio masca, iar puritatea e in floare.
O nebunie de culori, o lume magica fara etichete, asta e inocenta.
O lume pe care ne-o dorim mult sa o pastram, dar care se pierde in momentul in care clipele magice trec pe langa noi fara sa le observam.
Eu nu vreau sa pierd contacul cu aceasta lume si nici nu am s-o fac...e prea frumoasa...


Vezi mai multe video din Muzica

Haide vino in lumea mea...

Emotie de Primavara!

Ce frumoasa e Primavara. O adevarata explozie de culori, de sperante, de emotii...
Ne face sa intelegem ca viata are si parti mai bune. Ne face sa ne bucuram de orice.
Primavara dureaza putin, dar e un suras al infinitului. O continua sarbatoare.
...Si ce mult s-a lasat asteptata...
Ma duce asa, cu gandul la un citat...Intelepciunea este: sa iubesti vinul, frumusetea si primavara de vis. Toate acestea sunt suficiente, restul este lipsit de valoare. - Theodore De Banville

Doua anotimpuri

Ce ti-e si cu anotimpurile astea...Nu stiu de ce, dar parca au o legatura cu vremurile in care traim. Se schimba foarte repede. Azi ninge, maine ploua, poimaine e soare...
Nu mai avem o constanta nici in vreme, bine au fost zile schimbatoare si acum zece, doua zeci de ani, dar parca acum e prea evident. Nu pot spune ca nu mai avem iarna, pentru ca a nins si a fost si frig, avem iarna. Avem si vara. Tin minte ca anul trecut in octombrie a fost foarte cald. Toamna...parca se mai chinuie. Mai tot timpul cand ploua...nu stiu de ce parca simt ca suntem in toamna. Pare asa un anotimp mai trist. Chiar nu-mi dau seama de ce...pentru ca daca stau bine sa ma gandesc, toamna e recolta. Avem si un deosebit covor de frunze toamna. Iti ofera un peisaj unic. Dar, totusi...parca e prea trist, prea multa melancolie. Poate ca se apropie iarna, un anotimp mai inchis...
Ce simt eu e ca nu mai avem sau nu mai e ca in anii trecuti, primavara.
In general, primavara inseamna un nou inceput. Idei noi, avem o energie exuberanta.
Primavara abunda in culori, parfumuri...iubiri.
Primavara este o sarbatoare imensa la care participa toate elementele naturii - Victor Hugo.
Doar ca...parca nu mai vine. Iar atunci cand vine dureaza prea putin, tot mai putin...
Mi-am facut de multe ori un fel de tablou in ganduri. Am asociat anotimpurile cu sentimentele nostre, cu vremurile in care traim. Simt ca de cand ne-am schimbat noi oamenii, de cand nu mai avem acele sentimente pure sau manifestam tot mai mult sentimente salbatice, pline de ura, de nepasare, parca s-au schimbat si anotimpurile.
Trecem din iarna in vara si invers. Doua anotimpuri predomina. Iarna si vara.
Ce ne lipseste cel mai mult e primavara. Ne lipseste inocenta, naturaletea, simplitatea, iubirea adevarata.
Sunt sigura ca aceste sentimente le avem cu totii. Doar ca ele stau inchise in sufletele noastre. Asteptam, poate, sa vina cineva sa ni le descopere.
Simt ca in sufletul meu e primavara, poate si pentru ca m-am nascut primavara, chiar daca...duce si la toamna...

Cufunda-te in uitare...

Ciudat, dar am momente cand cobor in sufletul meu. Incerc sa ma descopar, sa vad ce se ascunde dincolo de...aparente. Incerc sa-mi descopar sentimentele.
In viata asta suntem intr-o continua miscare, trecem din bratele cuiva in bratele altcuiva, iubim nebuneste, iar apoi ne cufundam in carti....in uitare. Poate asa e viata, iti da clipe de nebunie, de exaltare, iar apoi vin clipe de liniste, de relaxare, clipe care te fac sa-ti parcurgi viata pana in prezent, ca o carte deschisa. Ne cufundam in gandurile nostre si incercam sa aflam adevarul despre noi.
„Nu stiu ce pornire impinge in veci pe om catre pasul sau...oare este aceasta spre a-si aduce siesi mingiieri? Nu-mi vine a crede..."-Alecu Russo.
Da, poate. De fapt...e un adevar. Mie imi vine sa cred, mi s-a intamplat de atatea ori sa cobor "in adancuri". Numai ca, uneori, ma intreb de ce acele clipe de nebunie nu pot dura mai mult. De ce nu exista o constanta in...miracole. Da, sunt o visatoare. Visez cu ochii deschisi. Ma gandesc la o lume frumoasa, unde sunt numai oameni buni, cu gradini splendide, cu iubiri adevarate si constante. Frumos, ar zice unii. E frumos sa gandesti asa, doar ca realitatea e mult prea dura.
"Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta, te rog pe tine umbra sa redevi fiinta".
Da, realitatea e mult prea dura.
Uneori incerc sa ma cufund in nepasare, ignoranta, indiferenta, sa traiesc dupa tiparele acestei lumi, dar oare pot...
Iubesc prea mult stelele, florile si miresmele de primavara, muzica, adierile de vant, valurile si ciripitul de pasarele, dar si misterele ce ma inconjoara.
Si atunci...ma cufund iar in uitare...