Au innebunit salcamii...

".......................
S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?"

Dansul bucuriei...

Hmm...ce sa zic, cum s-a facut putin cald afara cum ma gandesc si eu la primavara, anotimp care nu e foarte departe...
E o zi speciala pentru mine...nu pentru ca am realizat in mod deosebit ceva, nu pentru ca am mai multi bani in buzunar si nici pentru ca am primit un cadou. E acea zi care te indeamna...la viata. Te indeamna sa iubesti tot ce te inconjoara.
Mai mult decat atat azi mi-am dat seama ca sunt indragostita...da si nu imi este teama sau rusine sa o recunosc. M-am indragostit...de natura. Nu stiu de ce azi mi-am dat seama, nu stiu daca are vreo influenta primavara...desi s-ar putea.
Prietenii imi spun ca sunt o visatoare, da sunt o visatoare si nu imi pare rau. Nu imi pare rau si pentru nimic in lume nu as vrea sa ma schimb. Nu imi pare rau pentru ca iubesc frumosul si viata...
Iubesc natura nu numai primavara, ci si iarna, vara si de ce nu...toamna. Poate ca primavara imi transmite acei fiori ai iubirii, ai sperantei...
"E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane".

Am ascultat azi o piesa care mi-a placut mult...parca ma indeamna la visare si de ce nu...la un dans al bucuriei

Dansul lunii...

Nu stiu de ce, dar parca imi place mult noaptea cand luna isi dezvaluie faţa.
Imi plac stele si jocul lor pe langa luna.
Probabil ca luna este vestitorul sentimentelor. La adapostul luminii sale se nasc, traiesc si mor sentimente.
Oricum,luna este asociata cu psihicul si imaginatia, cu trairile intime, cu emotiile si starile interioare. Luna are o influenta mare asupra tuturor,la mine e deja dependenţa.
Nu-mi place intunericul, ci doar lumina lunii. Este o lumina patrunzatoare...
Luna este "martorul momentelor de sensibilitate umană".
Suntem doi si singuri si-n loc de inima ne bate luna. Nichita Stanescu

Vinul de seara...

A venit din nou seara. Fac asa un mic bilant al zilei care se scurge incet si savurez un vin bun...de casa. Merge la ora asta. As bea o cafea, dar tare ma tem ca o sa-mi fure somnul, asa ca ma limitez la un vin.
Ascult muzica si ma uit la luna. E senin afara. Sunt multe stele pe cer.
Am dat si drumul la calculator. Vad ca nu se mai poate fara calculator in ziua de azi. Inainte aveam televizorul, bine il avem si acum, numai ca la tv esti intr-un fel obligat sa asculti ce spun altii, in timp ce la calculator asculti ce-ti place fara sa te enervezi, desi preferabil ar fi citirea unei carti...
Ma tot gandesc ca a mai trecut o zi...ce repede trece timpul. Ma tot gandesc ce s-a mai schimbat in viata mea de...ieri. Ce mai e nou. Si tot ajung sa ma intreb oare de ce ne maturizam, oare de ce nu putem sa ramanem copii? Sa privim, mai bine zis, cu ochii unui copil lumea asta. Sa traim la maxim fiecare clipa.
Am devenit mult prea seriosi. Am pierdut libertatea, jocul si infinitul.
Probabil ca asa e viata asta, trebuie sa parcurgi niste etape ca sa-ti dai seama ce ai pierdut si sa stii sa apreciezi acele lucruri. Bine, acuma timpul nu mai poate fi dat inapoi, desi mi-as dori. Am ramas cu amintiri frumoase.
Hmmmmmmmm...inteleg ca nu am realizat nimic nici azi, desi se anunta vremuri bune, chiar foarte bune pentru mine. Presimt asta.
Ii spun noapte buna lunii si ma duc sa-mi mai pun un pahar de vin...

Oare de ce ne plafonam in nimicuri...

Nu stiu de ce, dar am impresia ca am uitat sa apreciem unele lucruri. Am uitat sa ne bucuram de raza de soare care ne strabate incaperea dimineata, am uitat sa savuram o cafea dimineata, sa ne bucuram de o floare, sa apreciem ploaia, ninsoarea...am uitat multe.
Fugim, ne agitam sa iasa cum e mai bine, nu mai avem rabdare, ne enervam din orice.
Ce sa zic...poate unii ar zice - ce-ti pasa, iti merge bine. Hmm...imi merge asa de bine ca ma tot intreb oare de ce m-am nascut in secolul asta...dar incerc sa iau ce e mai frumos din viata.
Ne plafonam in lucruri inutile, ne punem sute de intrebari despre unele lucruri in loc sa ne traim pur si simplu viata.
Nu e usor sa traiesti in ziua de azi...sau poate ca asta e problema, noi existam, nu traim. E foarte greu sa traiesti in ziua de azi, ma repet. E chiar o nebunie sa te gandesti ca poti trai mai bine...asa s-a ajuns.
Trist, ce sa zic. E dureros ca nu mai vezi oameni zambind, ca nu mai poti sa stai de vorba cu cineva cunoscut, pentru ca intervine invidia...probabil a auzit ca iti merge mai bine si multe altele.
Am uitat cum e sa iesim la o plimbare. Acum iesim numai cu masina, de ce sa ne "irosim" picioarele. Am uitat multe lucruri care sunt mult mai importante pentru a avea o viata armonioasa.
Pana si dragoste facem tot in fuga.
In fine, iar ma "cufund" in lumea mea plina de...stele,poezie,valuri...iubire
Mai bine ascult o piesa frumoasa, care imi place mult si...traiesc pur si simplu...