Viata la tara...

Am stat eu asa si m-am tot gandit daca as fi in stare sa renunt la un ritm mai alert, mai nebun in favoarea aerului curat de la tara...
Bine, viata la tara inseamna si munca, nu numai relaxare. Inseamna si multe sacrificii, mai ales pentru cel care a trait in mare parte la oras, dar uneori merita sa te rupi de viata, uneori sufocanta si prea aglomerata a orasului si pentru ca, "niciunde nu poţi lasa gandul sa zburde mai liber in melancolie sau romantism" decat la tara.
Din pacate am pierdut de mult contactul cu natura. Am uitat frumusetea si simplitatea. In ziua de azi satul a ajuns sa fie asociat nu numai cu evadarea din cotidian, ci si, din pacate, cu un loc unde te duci si ai parte de drumuri proaste, unde intalnesti oameni care nu au prea multe pe suflet si sunt inchisi. Nu e adevarat.
Fara poluare, frumusete, simplitate, o oaza de liniste...viata la tara.
Nu stiu, poate ca mi-ar lipsi forfota orasului, poate ca as rezista o zi, doua, o saptamana, o luna fara telefon, calculator, dar stiu ca as avea libertatea sa alerg in voie, sa zambesc sa ma bucur de unele lucruri de care nu ma mai pot bucura la oras...
Unii prefera aglomeratia, rapiditatea si forfota orasului, altii linistea si melancolia satului, dar eu stiu ca la tara esti mult mai liber, poti trai in comuniune cu natura, ceea ce este splendid.

Pana la urma..."nu conteaza cum stai..conteaza cum sta inima in tine"...

Viata mea...

Mereu incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea - Ce este nou in viata mea?
Ma culc si ma trezesc cu intrebarea asta in gand...sau gresesc, ma culc cu ideea de a schimba ceva ziua urmatoare doar ca dimineata ma gaseste in acelasi loc, acelasi ritm, aceleasi obiceiuri si situatii.
Mai precis simt ca am nevoie de o schimbare, simt ca nu mai am timp de MINE.
Sunt atatea de spus despre modul in care ne consumam zilnic pentru orice prostie si "inghitim" orice pentru o mana de bani. Ne ascundem practic de propriul "eu".
Am devenit niste robotei care lucram pentru o societate in declin, o societate care incurajeaza mitocania si incultura, moralitatea fiind inexistenta. Nu mai merge cu un cuvant bun, ci trebuie sa "dai cu coatele" pentru a fi undeva...mai sus...
Solutia ar fi sa nu fim la fel, sa luptam impotriva curentului si sa incercam sa nu ne irosim viata pe lucruri inutile. Usor de zis, greu de realizat. Asa e. Tine foarte mult de modul in care suntem cu adevarat dispusi sa ne schimbam si completa viata.
Ce sa zic... “e ca si cum ai inota intr-o mare , mai mult sau mai putin poluata, mai dai poate de un pet sau o cisma aruncata, mai vine cate un rechin care sa te tavaleasca, pana la urma poate fi bine si gasesti locul tau, dar daca o iei usurel impotriva curentului poti sa constati ca ajungi in fluviu, care e mai putin poluat si tot asa pana ajungi in apa curata si cristalina de munte, bogat oxigenata unde poti respira si poti inota in voie” .


Asculta mai multe audio Muzica

Schimbarea destinului...

Oare ne dorim cu adevarat sa schimbam ceva in vietile nostre? Sa ne condimentam putin existenta? Sa aducem un strop de nebunie? Pur si simplu sa traim ca si cum ar fi ultima zi.
Ne punem atatea intrebari despre viata, despre tot ce ne inconjoara incat am uitat si sa mai zambim. Suntem intr-o continua cautare de nou...Numai ca marea problema e ca nu stim nici sa acceptam ceva nou. Nu stim sa luam lucrurile asa cum sunt, uneori foarte simple, alteori mai complicate. Vrem noutate, dar propabil suntem prea "rezervati" in a accepta schimbarea. In a accepta imprevizibilul.
Poate ca dorim sa ne schimbam viata, doar ca nu stim cum sa facem pasul spre o viata armonioasa. Nu stim sau nu vrem sa ne schimbam atitudinea.
Destinul reprezinta "partea de nemurire la care fiecare are dreptul. Il cuceresti sau il primesti in dar".
Omul semanand gandul culege actiunea. Seamana actiunea, culege un obicei. Semanand obiceiul culege un caracter. Seamana un caracter si culege un destin.
Iata modul in care omul prin specificul gandirii sale;prin natura gandirii sale isi poate construi intr-un fel sau intr-altfel, destinul! Dar care este acel om? Este cel ce pastreaza neintinata Armonia sa primordiala sau cel care, chiar de a pierdut-o si-o regaseste prin EDUCATIA propriei sale gandiri...- Swami Shivananda
Unii dintre noi si-au descoperit drumul vietii, altii inca il mai cauta...

Cucerirea Paradisului...

Ce frumos suna...Paradisul. Ma si vad intr-o lume minunata, cu oameni deosebiti, flori, pasari in mii de culori, peisaje deosebite.
Nu stiu ce m-a facut sa abordez subiectul acesta. Ce mult imi place mie sa visez, sa ma gandesc la o lume minunata sau mai precis sa ma gandesc ca pot trai intr-o astfel de lume. Numai ca stau si ma gandesc oare de ce nu putem noi sa traim intr-o armonie perfecta. De ce nu putem sa apreciem natura, sa apreciem vantul, ploaia, stelele, o floare, un fluture. Sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara.
Ce simplu poate fi si totusi ce complicat este.
Dar orice “paradis” ― dacă merită acest nume - e de o admirabilă simplitate - Octavian Paler.
Oare ne dam seama ca Paradisul e chiar langa noi?
Ei...iar ma lovesc de realitate...prea frumos visez

Aprind o tigara...sau...mai bine "ma imbat" cu aerul curat al naturii...

Nu e un indemn la tigara...

Cand te scuturi de zapada...

Documentar exceptional

Un documentar impresionabil legat de particularitatile apei. Merita sa lasati toate problemele la o parte pentru o ora si 20 de minute si sa urmariti acest reportaj despre miracolul numit...APA

Pur si simplu...superb