Răul necesar?

Calculatoarele, masinile de spalat, telefoanele mobile, frigiderele au devenit indispensabile. Ce ne facem noi fara telefonul mobil? Cine stie...poate ne suna seful pentru o marire de salar, ei nu ar fi chiar asa o surpriza sau poate un prieten care doreste sa stea la o poveste sau chiar mama care doreste sa vada ce mai faci. Nu mai zic de calculator. A devenit foarte important. Pai ce ne facem noi fara facebook, hi5...etc...etc. Am si eu cont pe facebook si pe hi5. De ce? La inceput din pura curiozitate. Apoi am inceput sa comunic, sa-mi fac prieteni. De fapt...asa au inceput toti, din pura curiozitate, apoi si-au dat seama ca e mult mai comod asa. Nu este rau sa comunici, sa socializezi, dar consider ca poti sa o faci si fata in fata. Am intalnit prieteni care au fost foarte povestitori pe calculator, dar cand ne-am intalnit, nu stiu de ce...erau foarte tacuti. Parca au epuizat toate povestile pe facebook. E mult mai usor sa dai un "like", "copy-paste", "refresh", decat sa ai un dialog deschis cu omul langa tine.
Da, sunt foarte importante si masinile de spalat si frigiderele, dar ce se intampla daca brusc se ia curentul? Hai ca telefonul mobil il putem folosi, dar celelalte lucruri? Cum compensam noi atunci lipsa acestor "indispensabilitati"?
Traim intr-o lume moderna, intr-o continua schimbare. Ne dorim sa avem cat mai multe aparate si pentru a nu fi vazuti drept "invechiti". Chiar daca ne costa o avere suntem dispusi sa cheltuim sume enorme pentru a le avea fie din comoditate fie pentru ca suntem foarte ocupati.
Consider ca lumea de azi se imparte fie in oameni foarte ocupati, fie in oameni prea statici. Probabil ca eu sunt in momentul de fata mai statica de am avut timp sa scriu pe blog. Am intrat pe calculator ca sa fac lucrul asta. Deci...e un rau necesar?


"Vom sfarsi printr-un dezechilibru fatal, datorat unei mici nereguli. Ne va ucide disparitia temporara a hartiei igienice, suspendarea productiei de frigidere sau scumpirea brusca a indispenabililor. Vom cadea in fandacsie din te miri ce si vom sucomba de-adevaratelea din cauza unei nenorociri mai curand inchipuite. Printre supravietuitori, nu se vor numara decat cateva triburi robuste si firile boeme care n-au apucat sa aiba tabieturi..."

Andrei Plesu din "Note, stari, zile (1968-2009)"

Au innebunit salcamii...

".......................
S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?"

Sa te gandesti la mine...

Just feel the music...

A mai trecut un an...

Sincera sa fiu...nu stiu cum a mai trecut inca un an...Parca timpul e tot mai scurt, mai limitat. Pot spune ca e primul an cand nu am simtit spiritul sarbatorilor. Totul are o asa viteza incat si momentele de fericire trec pe langa noi mult prea usor...
Ideea e ca am ajuns in anul 2011, un an pe care ni-l dorim mai bun, mai bogat in evenimente, mai sanatos si mai intelept. Sunt atat de multe lucruri pe care am vrea sa le facem, pe care ni le propunem la fiecare inceput de an, numai ca dupa cateva zile incepem sa ne pierdem din entuziasm datorita numeroaselor probleme ce apar pe parcurs...
Am auzit mai nou ca sunt tot felul de tehnici de implinire a dorintelor, metode care ne fac mai stapani pe situatie...poate ca unii se ghideaza dupa aceste metode, dar consider ca cel mai important lucru este sa ne schimbam punctul de vedere. Sa avem o mai mare incredere in fortele proprii si un mai mare respect fata de tot ceea ce ne dorim sa facem.
Putem sa ne facem viata mult mai frumoasa, dar asta depinde doar de noi...

So...time is ticking away...

C - Block Time is ticking away

Asculta mai multe audio diverse

Decembre...

Iarna ne bate la usa...

Iata ca incetul cu incetul iarna isi face prezenta stergand putin din melancolia si nostalgia toamnei. Putin...pentru ca ramane o liniste mai ciudata, sa fie oare ecoul toamnei? Iarna ai sentimentul ca timpul isi pierde din viteza, se mai odihneste si el.
Se mai odihneste pentru ca a vibrat tot anul, jucandu-se cu gandurile noastre. Cred ca timpul ne ofera o perioada de liniste. Este un moment in care gandurile noastre se aseaza, iar instabilitatea noastra, masurata binenteles de timp, este data uitarii.
Nu stiu ce m-a facut sa abordez acest subiect, poate albul imaculat pe care l-am zarit in dimineata asta. Mi-a placut jocul si dansul fulgilor de nea. Un joc al sperantei si in acelasi timp al uitarii.
Iarna, un anotimp al amintirilor si al asteptarii...

“Ninsoarea iernii ne aseaza in ghiozdanul sufletului un nou caiet, cu toate paginile albe, gata de a fi inceput odata cu noul an.”

Cantec de iarna - Nicu Alifantis

Asculta mai multe audio diverse

Spirit liber...

Clocks...

Viata la tara...

Am stat eu asa si m-am tot gandit daca as fi in stare sa renunt la un ritm mai alert, mai nebun in favoarea aerului curat de la tara...
Bine, viata la tara inseamna si munca, nu numai relaxare. Inseamna si multe sacrificii, mai ales pentru cel care a trait in mare parte la oras, dar uneori merita sa te rupi de viata, uneori sufocanta si prea aglomerata a orasului si pentru ca, "niciunde nu poţi lasa gandul sa zburde mai liber in melancolie sau romantism" decat la tara.
Din pacate am pierdut de mult contactul cu natura. Am uitat frumusetea si simplitatea. In ziua de azi satul a ajuns sa fie asociat nu numai cu evadarea din cotidian, ci si, din pacate, cu un loc unde te duci si ai parte de drumuri proaste, unde intalnesti oameni care nu au prea multe pe suflet si sunt inchisi. Nu e adevarat.
Fara poluare, frumusete, simplitate, o oaza de liniste...viata la tara.
Nu stiu, poate ca mi-ar lipsi forfota orasului, poate ca as rezista o zi, doua, o saptamana, o luna fara telefon, calculator, dar stiu ca as avea libertatea sa alerg in voie, sa zambesc sa ma bucur de unele lucruri de care nu ma mai pot bucura la oras...
Unii prefera aglomeratia, rapiditatea si forfota orasului, altii linistea si melancolia satului, dar eu stiu ca la tara esti mult mai liber, poti trai in comuniune cu natura, ceea ce este splendid.

Pana la urma..."nu conteaza cum stai..conteaza cum sta inima in tine"...

Drumul...

Inca de mici incercam sa ne gasim Drumul in viata.
Cand facem primii pasi ne indreptam spre parinti, spre lucrurile necunoscute. Apoi ti se vorbeste, cand incepi sa cresti, de un drum in viata, un drum pe care trebuie sa il parcurgi si care nu stii unde va duce. La ce scoala sa mergem, pe cine sa alegem, pe cine sa iubim, unde sa stam? Sunt poate intrebari frecvente in viata noastra. Unii isi aleg drumul in viata cu mintea, altii cu inima, uneori suntem fortati de imprejurari sa ne alegem o cale nedorita, alteori e poate calea potrivita.
Viata ne rezerva multe surprize si unele schimbari sunt foarte imprevizibile.
Sunt momente cand goana dupa o viata mai buna te face sa pierzi o prietenie, o iubire si poate chiar respectul de sine.
Orice ar fi nu ai cum sa gasesti un drum fara obstacole, acel drum nu duce nicaieri.
"Fiecarui om, mic sau mare, ii este dat sa straluceasca intr-un anumit domeniu. Daca nu toti ajung sa straluceasca, vina nu este a Sortii. Vina este integral a omului care nu-si foloseste darurile primite la nastere in scop de a atinge succesul."

"Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar."

Marea...

Locul potrivit...

In ultimul timp am auzit tot mai multe voci zicand ceva de genul..."Mi-e scarba ca sunt roman."...Mi-e rusine de poporul meu"...
Nu stiu ce sa zic, acuma si eu m-am saturat de situatia de aici, nu e prea ok si nici nu va fi, cel putin in viitorul apropiat...sper nu prea indepartat.
S-a furat foarte mult, uneori ma intreb ce se mai poate fura, politica e la pamant, dar cel mai deranjant e ca nu stim sa fim uniti. Nu stim sa luptam cu adevarat pentru drepturile nostre. Da, mai avem drepturi. Stim sa injuram, sa blamam pe toata lumea, dar ne oprim undeva la mijloc. Nu mergem pana la capat. Un caz concret il reprezinta si greva profesorilor. S-au oprit undeva...pe drum sau mai bine zis, s-au intors din drum. Nu au intrat toti profesorii in greva ci doar cativa. La fel s-a intamplat si cu functionarii publici si lista poate continua. Probabil de teama ca sa nu le fie reduse salariile si asa mici, acuma sincera sa fiu nu prea ii plang pe unii functionari publici, dar trecem mai departe...sau din teama sa nu fie dati afara.
Sincera sa fiu, nu putem sa asteptam ca altii sa ne respecte cand noi insine nu ne respectam...
Ce e mai trist e ca stim sa blamam, dar nu oferim alternative. Nu oferim solutii de a iesi din situatia asta.
Am luat un glob, nu de alta...ca sa-mi aleg alta tara unde sa stau, asa fictiv si ce sa vezi, am ales tot Romania, adica am nimerit...oare e locul potrivit?

Mi-e dor de....

Dorinta...

Tot timpul ne dorim altceva. Cand ploua ne dorim sa fie soare, cand e soare ne dorim sa ploua, uneori ne lipseste ninsoarea desi a nins mult anul acesta, alteori ne dorim sa iubim mai mult, sa traim mai mult si asa mai departe.
Am mai vorbit despre acest subiect, dar am simtit nevoia sa il reiau.
Am tot amintit de ceva timp de lumea frumoasa in care am vrea sa traim, in fine...as vrea sa traiesc. Am ajuns la concluzia ca m-as plictisi repede de lumea asta. De ce? Pentru ca asa e omul. Isi creaza ceva ce nu are. Viseaza la ceva ce nu poseda. Tocmai de aceea suntem tot timpul fascinati de ceva nou, de schimbare.
Dorim sa traim intr-o lume de basm, dar nu am rezista mult acolo, poate pentru ca nu ar fi cineva ca sa ne critice. "E complet aiurea sa nu ai un juriu, fictiv sau nu, pentru ca parerile celorlalti creaza o scara de valori.Asta in majoritatea cazurilor". Si pana la urma e esential acest juriu pentru ca ne face sa fim mai atenti la unele probleme, sa gandim ca totdeauna se poate si este loc de mai mult, de altceva si sa actionam in acest sens. "Automultumirea duce la stagnare, la plafonare, ceea ce nu numai ca nu este in beneficiul nimanui, ci chiar in detrimentul tuturor."
Sa invatam,in concluzie, ca aceasta lume cere idei noi, metode noi de a face lucrurile, inventii noi, carti noi, noi programe de televiziune, noi idei in muzica, film, programe noi de invatamant. E bine sa-ti doresti si sa visezi la ceva nou. Sa visezi si sa-ti pui in practica dorinta. Si pana la urma..."visatorii din ziua de azi au o existenta mult mai usoara, lumea este plina de oportunitati pe care visatorii de alta data nu le-au cunoscut niciodata"...

"Lucruri simple"...

Lucrurile simple dau valoare vietii nostre. Poate si criza asta face sa ne intoarcem la anii trecuti, ai tineretii, copilariei, la anii cand apreciam lucrurile marunte. Nu de alta, dar am citit multe stiri de genul..."criza obliga marii arhitecti sa faca lucruri simple" sau "criza ne indeamna la lucruri simple...". Bine acuma nu stiu cum s-a ajuns aici, ca este artificiala situatia asta, provocata de cineva, chiar nu ma intereseaza. Nici nu vreau sa ma mai gandesc. Ce este trist e ca s-a trecut foarte usor peste lucrurile care chiar contau in viata noastra. Am calcat in picioare, in dorinta de a ajunge cat mai sus, multe sentimente.
Si...pana la urma, dragostea, prietenia, fericirea se gasesc in lucrurile simple...
Un zambet, o soapta, o culoare, o adiere de vant, soarele, luna, florile, pasarile danseaza impreuna si depinde de noi cat suntem de hotarati sa ne prindem in hora si sa lasam la o parte rutina, intrebarile fara raspuns, dorinta de imbogatire si grijile, care...e adevarat...data fiind situatia e cam greu uneori sa le lasi. E greu si pentru ca nu ne-am multumit cu putin, ne-am dorit tot timpul mai mult. Ne-am dorit luna de pe cer, cand puteam sa ne bucuram doar de lumina ei profunda, ne-am dorit sa ne imbogatim peste noapte, cand aveam langa noi o bogatie de culori, miresme, adieri de vant...
Un zambet de copil, o floare care se deschide, o iubire impartasita, o prietenie sunt cele care iti dau culoare vietii. Sunt lucruri simple, poate prea banale pentru unii, dar sunt lucruri fara de care nu am putea trai...

Padurea si oamenii...

Ma plimbam zilele astea prin padure, asa ca sa ma relaxez putin. Am vrut si putina liniste, ciripit de pasarele combinate cu o priveliste frumoasa...
Frumos pana la un moment dat, cand boxele unei masini, de fapt...boxele multor masini, rasunau in toata padurea de parca venea sfarsitul lumii. Spre mirarea mea, erau alte genuri de muzica. Chiar daca suna tare, parca suna mai bine ca in lunile trecute. De ce? Pentru ca nu mai ascultam Guta, Adrian copilul...in fine, imi este tare greu sa pronunt aceste nume, aproape imposibil, ci padurea canta pe acordurile formatiilor Abba, Compact, Depeche Mode...Sincer, chiar mi-a placut. Desi, nu sunt de acord cu muzica data la maxim, totusi asculti muzica in "ograda ta", dar mi-a placut ca lumea incepe sa se schimbe. Sa acorde o atentie muzicii de calitate si chiar sa devina putin mai atenta cu padurea.
Ce sa zic, nu stiu daca a fost doar o intamplare, daca sa o iau ca o mare schimbare, nu e cazul, mai e mult pana sa ne schimbam mentalitatea, doar am ramas asa putin impresionata de padure si de oameni. Parca si padurea era mai verde, mai curata. Putine peturi, multi oameni, muzica de calitate si multa armonie, chiar daca uscaturi...se mai gasesc...

Viata mea...

Mereu incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea - Ce este nou in viata mea?
Ma culc si ma trezesc cu intrebarea asta in gand...sau gresesc, ma culc cu ideea de a schimba ceva ziua urmatoare doar ca dimineata ma gaseste in acelasi loc, acelasi ritm, aceleasi obiceiuri si situatii.
Mai precis simt ca am nevoie de o schimbare, simt ca nu mai am timp de MINE.
Sunt atatea de spus despre modul in care ne consumam zilnic pentru orice prostie si "inghitim" orice pentru o mana de bani. Ne ascundem practic de propriul "eu".
Am devenit niste robotei care lucram pentru o societate in declin, o societate care incurajeaza mitocania si incultura, moralitatea fiind inexistenta. Nu mai merge cu un cuvant bun, ci trebuie sa "dai cu coatele" pentru a fi undeva...mai sus...
Solutia ar fi sa nu fim la fel, sa luptam impotriva curentului si sa incercam sa nu ne irosim viata pe lucruri inutile. Usor de zis, greu de realizat. Asa e. Tine foarte mult de modul in care suntem cu adevarat dispusi sa ne schimbam si completa viata.
Ce sa zic... “e ca si cum ai inota intr-o mare , mai mult sau mai putin poluata, mai dai poate de un pet sau o cisma aruncata, mai vine cate un rechin care sa te tavaleasca, pana la urma poate fi bine si gasesti locul tau, dar daca o iei usurel impotriva curentului poti sa constati ca ajungi in fluviu, care e mai putin poluat si tot asa pana ajungi in apa curata si cristalina de munte, bogat oxigenata unde poti respira si poti inota in voie” .


Asculta mai multe audio Muzica

Doar in imaginatia mea...

Cu totii avem capacitatea de a crea "noi reprezentari si idei pe baza perceptiilor".
Inventam si ne inchipuim o altfel de lume si traire. Uneori transformam lucrurile reale in ceva ireal. Creativitatea este cea care uneste lumea oamenilor cu cea a fanteziei.
Imaginatia este de fapt o poveste. O alta modalitate de-a intelege lumea in care traim, de-a simti si a te bucura de ceea ce viata iti ofera. Este de fapt, o poveste fara sfarsit...
Poate ca eu traiesc mai mult in vis, traiesc dincolo de timp, spatiu si prejudecati... Nu sunt rupta de realitate, doar imi imaginez o lume mai frumoasa si mai buna.
Granita dintre fantezie si realitate este...o fantezie sau o realitate...

«Imaginatia este ochiul larg deschis care ne face intotdeauna sa vedem adevarul mai viu.» Christopher Fry

Intoarcerea la inocenta

Ieri am avut ocazia sa ma bucur mai mult de vremea frumoasa de afara, de aerul proaspat de primavara. Am avut ocazia sa nu ma mai gandesc la toate problemele omenirii, asa cum fac eu de obicei si sa las la o parte stresul care ma cam macina in ultimul timp.
Nu stiu de ce, dar "pendulam in permanenta intre realism si romantism, intre depravare si intoarcere la inocenta".
Suntem cand ingeri cand demoni...
M-a ajutat foarte mult nepotelul meu care mi-a adus zambetul pe buze si bucuria de a fi din nou copil. M-a facut sa ma intorc la anii inocentei...la anii cand nu-ti trebuie nicio masca, iar puritatea e in floare.
O nebunie de culori, o lume magica fara etichete, asta e inocenta.
O lume pe care ne-o dorim mult sa o pastram, dar care se pierde in momentul in care clipele magice trec pe langa noi fara sa le observam.
Eu nu vreau sa pierd contacul cu aceasta lume si nici nu am s-o fac...e prea frumoasa...


Vezi mai multe video din Muzica