A fost odata un vis...

Cu totii avem vise. Visam despre prieteni, parinti, visam ca suntem undeva departe, pe o insula uitata de lume, visam un film pe care l-am vasut seara, doar ca suntem noi in rolul principal, visam ca suntem pe varful unui munte...avem multe vise.
Sigmund Freud spunea ca visul reprezinta cheia cu care patrundem in abisurile fiintei, in inconstient. Este calea regala spre inconstient.
Sunt foarte multe simboluri intalnite in vise, cum ar fi marea, mireasa, cerneala, cutremur, sarpele, flori, inele si multe altele.
Specialistii in interpretarea viselor spun, de exemplu daca visezi mireasa, ca acest lucru semnifica ceva de rau, de moarte. Totul porneste de la inversarea culorilor. Daca atunci cand spunem mireasa ne gandim la culoarea alba, in vis apare culoarea neagra, negrul fiind asociat cu doliul.
In momentul in care visam sarpele, acest lucru inseamna transformare. El isi schimba periodic pielea. Sarpele este vazut ca un simbol sexual, un simbol al tentatiei. Sunt cateva popoare care vad sarpele sacru.
Apa este un simbol, spun specialistii, foarte complex. Este asociat cu aparitia multor idei. Avem ritualul botezului, de aici ideea ca apa te spala de pacate. Acest simbol reprezinta si "caracterul perisabil" al lucrurilor. Totul este trecator. Moare ceva , dar se naste altceva. Apa duce la melancolie, depresie, tristete.
Floarea este simbolul fertilitatii. In psihologia lui Jung simbolizeaza Sinele.
Floarea reprezinta si un simbol al ceea ce este mai rafinat, mai fin in transmiterea unei informatii spirituale.
Daca avem vise despre peste, acesta este un simbol crestin prin excelenta. Se spune ca Iisus Christos reprezinta pestele, conform sensului ascuns al cuvantului Ihtis (peste, in greceste). In crestinism pestele este si simbolul mortii si invierii.
Inelul simbolizeaza stabilirea unei legaturi, de logodna, de casatorie. El reprezinta, intregul, unitatea, totalitatea.
Visele pot fi si o sursa de inspiratie. Se spune ca atunci cand visam avem o portita spre unele informatii pe care nu le gasim atunci cand suntem constienti.
Visul este ceva personal, intim. Sunt momente cand visele ne urmaresc pentru mult timp. Uneori avem vise despre proiecte marete, dar si vise care ne aduc intr-o stare negativista.
"Visele oamenilor sunt aripi cu care acestia zboara spre cer." - Yukio Mishima

Povesti, povestiri, amintiri...

Povestile...ce frumos au sunat in anii copilariei, dar de ce si nu acum, cand am mai crescut putin.
Cu totii ne aducem aminte de cartea "Povesti, povestiri, amintiri" de Ion Creanga. De celebrele patanii ale lui Nica. De asemenea "Cenusareasa", "Scufita Rosie", "Alba Ca Zapada" si multe altele.
Noi suntem cei care cream aceste minunate povestiri.
"Oamenii sunt cei care dau semnificaţie vieţii. Acesta este rostul miturilor. Un om nu este altceva decât un animal capabil să creeze povestiri. Oamenii inventează tot felul de istorioare, unele minore despre soţia vecinului, iar altele majore, despre Dumnezeu...
Iubiţi poveştile. Ele nu îşi revelează misterele decât în faţa celor care le iubesc. Şi vă asigur că ascund foarte multe mistere..." Osho-"Omul care iubea pescarusii"
Aceste mituri ne ajuta sa calatorim prin "nebunia" vietii, sa visam cu ochii deschisi, sa traim.
Am ajuns la concluzia ca, in ziua de azi, ne place mult sa povestim. Despre arta, iubire, viata, traire, sport, durere, prostie, despre tot. Si mai mult, ne place mult sa credem in povesti, adica sa credem ca totul va fi bine, chiar daca sunt si foarte multi sceptici, ca totul se va rezolva. Vorbesc de povestile din zilele noastre si de povestile din trecutul nu foarte departat.
Poate ca asta e rolul unui povestitor, sa te "vrajeasca" cu vorbe, sa te faca sa crezi ca totul e minunat sau va fi. El vrea sa te introduca intr-o lume plina de senzatii, aventura, dorinta.
Am auzit povesti despre vecina mea de la unu, despre politicieni, vai ce nu-mi place cuvantul asta, despre profesorul meu de mate, despre fosta mea colega...am auzit multe povesti. Da, vai...ce frumos suna, cu cata ardoare sunt povestite. Parca sunt adevarate, unele poate...sau sa le numesc barfe, in fine, nici eu nu mai stiu.
Ce ne place noua sa povestim, bine...acuma cu practica stam mai rau si atunci trebuie cumva sa compensam. Vorbim, povestim si visam ca se va face.
Si nici nu avem de ce sa ne plangem, chiar nu avem. De ce? Pai cum sa ne plangem daca avem de toate. Avem autostrazi, avem gradini multe, mai ales la mine in cartier, vai ce frumos e, navighez printre blocuri, avem politicieni capabili, of...iar cuvantul asta, avem cladiri minunate, avem de toate...mai ales aerul pe care il respiri zilnic. Poate si pentru ca un drag vecin si-a adus un veritabil camion in fata blocului si dioxidul de carbon pe care il respir...chiar imi face bine.
Nu se poate , am ajuns si eu sa barfesc, adica sa povestesc.
Si totusi...ce frumoasa e povestea.

Vis de-argint si de petale...

...Floare de lumina vie
Zambet cald de dimineata
Te astept de-o vesnicie
Te-ntalnesc o data-n viata...

Declaratie de dragoste...

O poveste frumoasa, romantica despre doi tineri, Ioana(Teodora Mares) si Alexandru(Adrian Paduraru) care, in ciuda tuturor problemelor familiale si sociale, raman impreuna. Un film din anul 1985, care practic a declansat seria liceenii. O iubire sensibila si curata, o poveste delicata despre viata adolescentina, considerat unul dintre primele "lovestory-uri" romanesti.
Acest film reprezinta primul film al unui adevarat fenomen sociologic al anilor '80, "care oferea tinerilor o alternativa la conformismul cinematografiei epocii" (Tudor Caranfil).
O iubire fara limite,"dincolo de vreme", fascinanta care merita vazuta.
A iubi nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi amandoi in aceeasi directie. – Antoine de Saint-Exupery

Al doilea videoclip reprezinta coloana sonora a filmului mai sus amintit. Stela Enache si Balada Pescarusilor Albastri...

Balada Pescarusilor Albastri
Vezi mai multe video din Muzica