Nu stiu de ce, dar am impresia ca am uitat sa apreciem unele lucruri. Am uitat sa ne bucuram de raza de soare care ne strabate incaperea dimineata, am uitat sa savuram o cafea dimineata, sa ne bucuram de o floare, sa apreciem ploaia, ninsoarea...am uitat multe.
Fugim, ne agitam sa iasa cum e mai bine, nu mai avem rabdare, ne enervam din orice.
Ce sa zic...poate unii ar zice - ce-ti pasa, iti merge bine. Hmm...imi merge asa de bine ca ma tot intreb oare de ce m-am nascut in secolul asta...dar incerc sa iau ce e mai frumos din viata.
Ne plafonam in lucruri inutile, ne punem sute de intrebari despre unele lucruri in loc sa ne traim pur si simplu viata.
Nu e usor sa traiesti in ziua de azi...sau poate ca asta e problema, noi existam, nu traim. E foarte greu sa traiesti in ziua de azi, ma repet. E chiar o nebunie sa te gandesti ca poti trai mai bine...asa s-a ajuns.
Trist, ce sa zic. E dureros ca nu mai vezi oameni zambind, ca nu mai poti sa stai de vorba cu cineva cunoscut, pentru ca intervine invidia...probabil a auzit ca iti merge mai bine si multe altele.
Am uitat cum e sa iesim la o plimbare. Acum iesim numai cu masina, de ce sa ne "irosim" picioarele. Am uitat multe lucruri care sunt mult mai importante pentru a avea o viata armonioasa.
Pana si dragoste facem tot in fuga.
In fine, iar ma "cufund" in lumea mea plina de...stele,poezie,valuri...iubire
Mai bine ascult o piesa frumoasa, care imi place mult si...traiesc pur si simplu...
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
joi, 4 februarie 2010
marți, 19 ianuarie 2010
Viata lui Mihai Eminescu
Anul acesta, mai precis pe 15 ianuarie, s-au implinit 160 de ani de la nasterea poetului national Mihai Eminescu. Am lasat cateva randuri legate de copilaria si opera marelui poet si va recomand, daca nu ati facut-o pana acuma, sa cititi "Viata lui Mihai Eminescu" de criticul literar George Calinescu care a descris cel mai bine universul eminescian. referat.ro
Mihai Eminescu , cel mai mare poet “ pe care l-a ivit si-l va ivi , vreodata , poate pamantul romanesc”,dupa cum spunea criticul literar , George Calinescu , s-a nascut la 15 ianuarie 1850 , la Botosani.
Anii copilariei si i-a petrecut in preajma satului Ipotesti , de langa Botosani , alaturi de parintii sai ,Gheorghe si Raluca Eminovici , si cei zece frati. Aici a invatat Mihai sa iubeasca natura : lacul , codrul , teii infloriti , izvorul , stelele noptilor de vara.
Mihai Emineascu a creat o opera de proportii monumentale , din care insa, doar o mica parte i-a fost publicata in timpul vietii (circa 90 poezii-antume). Ulterior , s-au editat si postumele (lucrari date publicitatii dupa moartea poetului ) peste 200 poezii.Cea dintai editie intitulata “Poesii” a aparut la 21 decembrie 1883, sub ingrijirea marelui om de cultura , Titu Maiorescu.
Eminescu a cantat in versurile sale , alturi de frumusetile naturii , istoria poporului nostru si a popoarelor lumii , iubirea si a valorificat , in mod stralucit , in poezii proprii ca si in proza o parte a creatiei noastre populare. Rascolitoare , armonioase ,extraordinar de frumos intrupate , poeziile eminesciene sunt cele mai cunoscute creatii literare din limba romana. Printre acestea mentionez : “Floare albastra “ , “Sara pe deal” , “ Dorinta” , “O, ramai “, “Fiind baiet paduri cutreieram “ , “Calin – File de poveste “ , “Pe langa plopii fara sot”, “ Ce te legeni …”,“Imparat si proletar” , “Scrisorile “ , “Epigonii” , “Lacul “ , “Si daca …”, “La steaua”, “Mai am un singur dor” , etc. Pe langa poezii Mihai Eminescu a mai scris basme , nuvele , teatru si publicistica. Tot lui ii datoram cel mai frumos poem din literatura noastra : “Luceafarul “.
Lui Eminescu , timpul i-a inaltat , durandu-i in constiinta nepieritoare a umanitatii ,columna definitiva a geniului , si pentru ca opera sa a fost rand pe rand redescoperita , - ca un miracol perpetuu in vreme – si pentru ca generatii successive au aflat noi seve , venite din adancuri de gandire si simtire , insusindu-le ca pe cele mai de seama bunuri ale unei intregi culturi.
In acest fel , locul pe care il detine astazi Mihai Eminescu in spiritualitatea romaneasca nu a sporit in proportie aritmetica , ci in cea geometrica , secolul de nemurire care a trecul de la 15 iunie 1889 facand sa stralucesca din ce in ce mai puternic Luceafarul.
Scrisul eminescian este profund legat de destinul romanilor , de istoria , prezentul si viitorul acestui neam , pentru care a actionat in deplina stiinta istorica , intr-o succesiune logica vizionara si cu neinfricare patriotica, in scurta dar neobosita sa viata , ci si din perspectiva pe care o deschidea unui popor inca neindeajuns de cunoscut in planul civilizatiei si culturii europene.
Eminescu – poetul national si , in larga deschidere a timpului , Eminescu - poetul universal , formeaza o singura efigie a nemuririi geniului scrisului nostru pe care i-a dat umanitatii spiritualitatea romaneasca in milenara ei nemurire.
Eminescu a fost un rod genial al tarii , un poet care spinteca norii cu gandul si gasea dincolo de stele forme noi pentru cugetarea romaneasca. Fire de poet, el nesocotea mizeria .Niciodata nu se ingrijea de ceea ce turmenta restul oamenilor .Adapost , foc in soba , hrana regulata , la el erau niste accidente. Ba inca atunci cand neajunsurile pareau ca-l biruie , gandul lui Eminescu lua zbor de vultur , iar trupul sau , tremurand si nemancat , uita de frig si de foame, pentru a petrece in lumea fanteziei.
Opera “Sarmanul Dionis” este o copie din viata lui Eminescu .Si cand te gandesti ca omul acesta , in lupta zilnica cu mizeria , a impodobit cu atatea nestemate literatura romaneasca , nu stii ce sa admiri mai intai , dispretul filozofului care nesocoteste nimicurile vietii , ori avanturile indraznete ale poetului , care te rapesc in alte lumi.
La moartea lui , George Calinescu spunea: “ astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata , poate , pamantul romanesc. Ape vor seca in albie , si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate , si cate o stea va vesteji pe cer in departari , pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin , de taria parfumurilor sale.”
Mihai Eminescu , cel mai mare poet “ pe care l-a ivit si-l va ivi , vreodata , poate pamantul romanesc”,dupa cum spunea criticul literar , George Calinescu , s-a nascut la 15 ianuarie 1850 , la Botosani.
Anii copilariei si i-a petrecut in preajma satului Ipotesti , de langa Botosani , alaturi de parintii sai ,Gheorghe si Raluca Eminovici , si cei zece frati. Aici a invatat Mihai sa iubeasca natura : lacul , codrul , teii infloriti , izvorul , stelele noptilor de vara.
Mihai Emineascu a creat o opera de proportii monumentale , din care insa, doar o mica parte i-a fost publicata in timpul vietii (circa 90 poezii-antume). Ulterior , s-au editat si postumele (lucrari date publicitatii dupa moartea poetului ) peste 200 poezii.Cea dintai editie intitulata “Poesii” a aparut la 21 decembrie 1883, sub ingrijirea marelui om de cultura , Titu Maiorescu.
Eminescu a cantat in versurile sale , alturi de frumusetile naturii , istoria poporului nostru si a popoarelor lumii , iubirea si a valorificat , in mod stralucit , in poezii proprii ca si in proza o parte a creatiei noastre populare. Rascolitoare , armonioase ,extraordinar de frumos intrupate , poeziile eminesciene sunt cele mai cunoscute creatii literare din limba romana. Printre acestea mentionez : “Floare albastra “ , “Sara pe deal” , “ Dorinta” , “O, ramai “, “Fiind baiet paduri cutreieram “ , “Calin – File de poveste “ , “Pe langa plopii fara sot”, “ Ce te legeni …”,“Imparat si proletar” , “Scrisorile “ , “Epigonii” , “Lacul “ , “Si daca …”, “La steaua”, “Mai am un singur dor” , etc. Pe langa poezii Mihai Eminescu a mai scris basme , nuvele , teatru si publicistica. Tot lui ii datoram cel mai frumos poem din literatura noastra : “Luceafarul “.
Lui Eminescu , timpul i-a inaltat , durandu-i in constiinta nepieritoare a umanitatii ,columna definitiva a geniului , si pentru ca opera sa a fost rand pe rand redescoperita , - ca un miracol perpetuu in vreme – si pentru ca generatii successive au aflat noi seve , venite din adancuri de gandire si simtire , insusindu-le ca pe cele mai de seama bunuri ale unei intregi culturi.
In acest fel , locul pe care il detine astazi Mihai Eminescu in spiritualitatea romaneasca nu a sporit in proportie aritmetica , ci in cea geometrica , secolul de nemurire care a trecul de la 15 iunie 1889 facand sa stralucesca din ce in ce mai puternic Luceafarul.
Scrisul eminescian este profund legat de destinul romanilor , de istoria , prezentul si viitorul acestui neam , pentru care a actionat in deplina stiinta istorica , intr-o succesiune logica vizionara si cu neinfricare patriotica, in scurta dar neobosita sa viata , ci si din perspectiva pe care o deschidea unui popor inca neindeajuns de cunoscut in planul civilizatiei si culturii europene.
Eminescu – poetul national si , in larga deschidere a timpului , Eminescu - poetul universal , formeaza o singura efigie a nemuririi geniului scrisului nostru pe care i-a dat umanitatii spiritualitatea romaneasca in milenara ei nemurire.
Eminescu a fost un rod genial al tarii , un poet care spinteca norii cu gandul si gasea dincolo de stele forme noi pentru cugetarea romaneasca. Fire de poet, el nesocotea mizeria .Niciodata nu se ingrijea de ceea ce turmenta restul oamenilor .Adapost , foc in soba , hrana regulata , la el erau niste accidente. Ba inca atunci cand neajunsurile pareau ca-l biruie , gandul lui Eminescu lua zbor de vultur , iar trupul sau , tremurand si nemancat , uita de frig si de foame, pentru a petrece in lumea fanteziei.
Opera “Sarmanul Dionis” este o copie din viata lui Eminescu .Si cand te gandesti ca omul acesta , in lupta zilnica cu mizeria , a impodobit cu atatea nestemate literatura romaneasca , nu stii ce sa admiri mai intai , dispretul filozofului care nesocoteste nimicurile vietii , ori avanturile indraznete ale poetului , care te rapesc in alte lumi.
La moartea lui , George Calinescu spunea: “ astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata , poate , pamantul romanesc. Ape vor seca in albie , si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate , si cate o stea va vesteji pe cer in departari , pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin , de taria parfumurilor sale.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)