Dansul bucuriei...

Hmm...ce sa zic, cum s-a facut putin cald afara cum ma gandesc si eu la primavara, anotimp care nu e foarte departe...
E o zi speciala pentru mine...nu pentru ca am realizat in mod deosebit ceva, nu pentru ca am mai multi bani in buzunar si nici pentru ca am primit un cadou. E acea zi care te indeamna...la viata. Te indeamna sa iubesti tot ce te inconjoara.
Mai mult decat atat azi mi-am dat seama ca sunt indragostita...da si nu imi este teama sau rusine sa o recunosc. M-am indragostit...de natura. Nu stiu de ce azi mi-am dat seama, nu stiu daca are vreo influenta primavara...desi s-ar putea.
Prietenii imi spun ca sunt o visatoare, da sunt o visatoare si nu imi pare rau. Nu imi pare rau si pentru nimic in lume nu as vrea sa ma schimb. Nu imi pare rau pentru ca iubesc frumosul si viata...
Iubesc natura nu numai primavara, ci si iarna, vara si de ce nu...toamna. Poate ca primavara imi transmite acei fiori ai iubirii, ai sperantei...
"E ca si cum as lua-o de la inceput de fiecare data. Cu temeri si bucurii, cu nervi si impacari, cu jocuri si trante. De fiecare data biruieste bucuria. De fiecare data natura ma face sa ma indragostesc. De fiecare data uit de cat de urat e orasul si ma las atrasa de bucatelele de natura dintre betoane".

Am ascultat azi o piesa care mi-a placut mult...parca ma indeamna la visare si de ce nu...la un dans al bucuriei

Vinul de seara...

A venit din nou seara. Fac asa un mic bilant al zilei care se scurge incet si savurez un vin bun...de casa. Merge la ora asta. As bea o cafea, dar tare ma tem ca o sa-mi fure somnul, asa ca ma limitez la un vin.
Ascult muzica si ma uit la luna. E senin afara. Sunt multe stele pe cer.
Am dat si drumul la calculator. Vad ca nu se mai poate fara calculator in ziua de azi. Inainte aveam televizorul, bine il avem si acum, numai ca la tv esti intr-un fel obligat sa asculti ce spun altii, in timp ce la calculator asculti ce-ti place fara sa te enervezi, desi preferabil ar fi citirea unei carti...
Ma tot gandesc ca a mai trecut o zi...ce repede trece timpul. Ma tot gandesc ce s-a mai schimbat in viata mea de...ieri. Ce mai e nou. Si tot ajung sa ma intreb oare de ce ne maturizam, oare de ce nu putem sa ramanem copii? Sa privim, mai bine zis, cu ochii unui copil lumea asta. Sa traim la maxim fiecare clipa.
Am devenit mult prea seriosi. Am pierdut libertatea, jocul si infinitul.
Probabil ca asa e viata asta, trebuie sa parcurgi niste etape ca sa-ti dai seama ce ai pierdut si sa stii sa apreciezi acele lucruri. Bine, acuma timpul nu mai poate fi dat inapoi, desi mi-as dori. Am ramas cu amintiri frumoase.
Hmmmmmmmm...inteleg ca nu am realizat nimic nici azi, desi se anunta vremuri bune, chiar foarte bune pentru mine. Presimt asta.
Ii spun noapte buna lunii si ma duc sa-mi mai pun un pahar de vin...

Despre omul frumos...

Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste, in aparenta, intr-un gest mic, iar gestul ala, pentru tine, este izbavitor si-ti persista in suflet toata viata, ca o icoana...

Dan Puric