Viata ca o cafea buna...

Un grup de oameni de succes in apogeul carierei lor, toti avand joburi si pozitii de vis, masini si case au facut o vizita unui fost profesor din facultate.
Discutia a alunecat treptat spre cat de stresanta si obositoare e viata zi de zi.
Cand toti aveau cate o ceasca de cafea in mana profesorul le-a zis :
"- Daca ati observat fiecare dintre voi a pus cafea in cate o ceasca scumpa si fina lasand cestile simple si ieftine goale pe masa.
E normal sa vreti ceea ce e mai bun in viata, dar tocmai asta e sursa problemelor si a stresului pe care il aveti zi de zi.
Nu conteaza ce ceasca ai ales, cafeaua are acelasi gust.
Ceasca nu adauga nici o calitate cafelei. In cele mai multe cazuri o face doar sa fie mai scumpa sau in alte cazuri nu putem vedea ce e de fapt inauntru.
Ceea ce ati vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceasca si totusi inconstient ati ales cele mai scumpe si bune cesti.
Si apoi ati inceput sa va uitati la ceasca celuilalt gandindu-va ca e mai frumoasa decat a voastra.
Viata e ca o cafea buna : jobul, banii, cariera, masina, casa, hainele, pozitia in societate sunt cestile.
Doar ne ajuta sa ne traim viata, dar nu sunt VIATA.
Hainele pe care le avem, pozitia in societate si banii nu inseamna viata.
Doar ne ajuta sa traim viata. Nu definesc ceea ce inseamna viata. Din contra majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidiosi pe altii care au mai mult si nu reusesc sa se bucure de ceea ce au.
Cateodata concentrandu-ne doar pe ceasca, uitam sa savuram cafeaua.
Savurati cafeaua, nu cestile!
Cei mai fericiti oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai feiriciti oameni stiu sa se bucure cat mai mult de ceea ce au, acolo unde au, in momentul prezent. Ei fac viata sa fie frumoasa. "
povesticutalc.ro

Blue cafe...

Oare de ce ne plafonam in nimicuri...

Nu stiu de ce, dar am impresia ca am uitat sa apreciem unele lucruri. Am uitat sa ne bucuram de raza de soare care ne strabate incaperea dimineata, am uitat sa savuram o cafea dimineata, sa ne bucuram de o floare, sa apreciem ploaia, ninsoarea...am uitat multe.
Fugim, ne agitam sa iasa cum e mai bine, nu mai avem rabdare, ne enervam din orice.
Ce sa zic...poate unii ar zice - ce-ti pasa, iti merge bine. Hmm...imi merge asa de bine ca ma tot intreb oare de ce m-am nascut in secolul asta...dar incerc sa iau ce e mai frumos din viata.
Ne plafonam in lucruri inutile, ne punem sute de intrebari despre unele lucruri in loc sa ne traim pur si simplu viata.
Nu e usor sa traiesti in ziua de azi...sau poate ca asta e problema, noi existam, nu traim. E foarte greu sa traiesti in ziua de azi, ma repet. E chiar o nebunie sa te gandesti ca poti trai mai bine...asa s-a ajuns.
Trist, ce sa zic. E dureros ca nu mai vezi oameni zambind, ca nu mai poti sa stai de vorba cu cineva cunoscut, pentru ca intervine invidia...probabil a auzit ca iti merge mai bine si multe altele.
Am uitat cum e sa iesim la o plimbare. Acum iesim numai cu masina, de ce sa ne "irosim" picioarele. Am uitat multe lucruri care sunt mult mai importante pentru a avea o viata armonioasa.
Pana si dragoste facem tot in fuga.
In fine, iar ma "cufund" in lumea mea plina de...stele,poezie,valuri...iubire
Mai bine ascult o piesa frumoasa, care imi place mult si...traiesc pur si simplu...