Sa te gandesti la mine...

Iarna ne bate la usa...

Iata ca incetul cu incetul iarna isi face prezenta stergand putin din melancolia si nostalgia toamnei. Putin...pentru ca ramane o liniste mai ciudata, sa fie oare ecoul toamnei? Iarna ai sentimentul ca timpul isi pierde din viteza, se mai odihneste si el.
Se mai odihneste pentru ca a vibrat tot anul, jucandu-se cu gandurile noastre. Cred ca timpul ne ofera o perioada de liniste. Este un moment in care gandurile noastre se aseaza, iar instabilitatea noastra, masurata binenteles de timp, este data uitarii.
Nu stiu ce m-a facut sa abordez acest subiect, poate albul imaculat pe care l-am zarit in dimineata asta. Mi-a placut jocul si dansul fulgilor de nea. Un joc al sperantei si in acelasi timp al uitarii.
Iarna, un anotimp al amintirilor si al asteptarii...

“Ninsoarea iernii ne aseaza in ghiozdanul sufletului un nou caiet, cu toate paginile albe, gata de a fi inceput odata cu noul an.”

Cantec de iarna - Nicu Alifantis

Asculta mai multe audio diverse

Aduceri aminte...

Azi, cuprinsa si de o usoara nostalgie, mi-am propus sa postez cateva melodii romanesti uitate de timp...
Eu ascult multe genuri de muzica si consider ca muzica e un mijloc de a ne face mai buni si de a ne relaxa. E si un fel de evadare din cotidian...
Nu vreau sa vorbesc despre ce se intampla cu muzica actuala romaneasca. Probabil o voi face in urmatorul articol si voi posta si melodii mai noi care, dupa parerea mea, au valoare.
Se spune ca muzica buna si de calitate este muzica pe care o asculti oricand cu placere, indiferent de starea pe care o ai. Iata cateva melodii vechi romanesti pe care le voi asculta tot timpul cu mare placere.

Picura ploaia...

Picura ploaia,
Pe trupu-ti ud si-nlacrimat
Picura ploaia,
Si ai plecat.

Si trupu-ti sincer
In apa se destrama;
Ma simt stingher
Si azi mi-e teama!

Te simt aproape
Te vad zimbind,
Pe-ntinse ape
Rar clipocind.

Hai vino iar
Sa fim din nou un vis
Acum macar
In ploaia paradis.

Te vad plingind,
Si stii ca n-am sa-ti cer
Ca suspinand
Sa pleci din nou stingher.

Picura ploaia
Si ochii-s uzi iubite
Picura plaia-n
Sperante nemplinite! - "Picura ploaia" de Luci Frederiksen

Cufunda-te in uitare...

Ciudat, dar am momente cand cobor in sufletul meu. Incerc sa ma descopar, sa vad ce se ascunde dincolo de...aparente. Incerc sa-mi descopar sentimentele.
In viata asta suntem intr-o continua miscare, trecem din bratele cuiva in bratele altcuiva, iubim nebuneste, iar apoi ne cufundam in carti....in uitare. Poate asa e viata, iti da clipe de nebunie, de exaltare, iar apoi vin clipe de liniste, de relaxare, clipe care te fac sa-ti parcurgi viata pana in prezent, ca o carte deschisa. Ne cufundam in gandurile nostre si incercam sa aflam adevarul despre noi.
„Nu stiu ce pornire impinge in veci pe om catre pasul sau...oare este aceasta spre a-si aduce siesi mingiieri? Nu-mi vine a crede..."-Alecu Russo.
Da, poate. De fapt...e un adevar. Mie imi vine sa cred, mi s-a intamplat de atatea ori sa cobor "in adancuri". Numai ca, uneori, ma intreb de ce acele clipe de nebunie nu pot dura mai mult. De ce nu exista o constanta in...miracole. Da, sunt o visatoare. Visez cu ochii deschisi. Ma gandesc la o lume frumoasa, unde sunt numai oameni buni, cu gradini splendide, cu iubiri adevarate si constante. Frumos, ar zice unii. E frumos sa gandesti asa, doar ca realitatea e mult prea dura.
"Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta, te rog pe tine umbra sa redevi fiinta".
Da, realitatea e mult prea dura.
Uneori incerc sa ma cufund in nepasare, ignoranta, indiferenta, sa traiesc dupa tiparele acestei lumi, dar oare pot...
Iubesc prea mult stelele, florile si miresmele de primavara, muzica, adierile de vant, valurile si ciripitul de pasarele, dar si misterele ce ma inconjoara.
Si atunci...ma cufund iar in uitare...

Aprind o tigara...sau...mai bine "ma imbat" cu aerul curat al naturii...

Nu e un indemn la tigara...