Au innebunit salcamii...

".......................
S-a-mbatat padurea verde
Nu mai e asa de calma,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima in palma.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
In haotice cuvinte,
Au innebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?"

Toamna...

Spuneam intr-o postare de a mea, ca in sufletul meu e primavara, poate si pentru ca m-am nascut primavara, chiar daca...duce si la toamna...Asta pentru ca traiesc un adevarat conflict de sentimente...
Toamna inseamna o explozie de culori si de sentimente. Soarele devine mult mai melancolic si isi pierde din caldura verii. Pot spune ca acest anotimp ne determina sa fim mult mai atenti cu dorintele noastre. Sentimentele devin mai clare si mai profunde.
Uneori...ma gandesc cum ar fi fara toamna...
"...Mi-e toamna in suflet si mi-e bine. Am luat visele si le-am ascuns printre culori. Dorurile nestinse le-am abandonat ploilor pentru a le transforma in curcubeul de dimineata. Sentimentele le voi asterne pe o frunza si voi ruga vantul sa o lase la fereastra casei tale. Si atunci vei sti ca sunt aproape. Atat de aproape de tine precum frunza cu care ti-ai acoperit inima. Stiai ca inima ta a imprumutat din culorile toamnei mele?"...

Viata la tara...

Am stat eu asa si m-am tot gandit daca as fi in stare sa renunt la un ritm mai alert, mai nebun in favoarea aerului curat de la tara...
Bine, viata la tara inseamna si munca, nu numai relaxare. Inseamna si multe sacrificii, mai ales pentru cel care a trait in mare parte la oras, dar uneori merita sa te rupi de viata, uneori sufocanta si prea aglomerata a orasului si pentru ca, "niciunde nu poţi lasa gandul sa zburde mai liber in melancolie sau romantism" decat la tara.
Din pacate am pierdut de mult contactul cu natura. Am uitat frumusetea si simplitatea. In ziua de azi satul a ajuns sa fie asociat nu numai cu evadarea din cotidian, ci si, din pacate, cu un loc unde te duci si ai parte de drumuri proaste, unde intalnesti oameni care nu au prea multe pe suflet si sunt inchisi. Nu e adevarat.
Fara poluare, frumusete, simplitate, o oaza de liniste...viata la tara.
Nu stiu, poate ca mi-ar lipsi forfota orasului, poate ca as rezista o zi, doua, o saptamana, o luna fara telefon, calculator, dar stiu ca as avea libertatea sa alerg in voie, sa zambesc sa ma bucur de unele lucruri de care nu ma mai pot bucura la oras...
Unii prefera aglomeratia, rapiditatea si forfota orasului, altii linistea si melancolia satului, dar eu stiu ca la tara esti mult mai liber, poti trai in comuniune cu natura, ceea ce este splendid.

Pana la urma..."nu conteaza cum stai..conteaza cum sta inima in tine"...

"Lucruri simple"...

Lucrurile simple dau valoare vietii nostre. Poate si criza asta face sa ne intoarcem la anii trecuti, ai tineretii, copilariei, la anii cand apreciam lucrurile marunte. Nu de alta, dar am citit multe stiri de genul..."criza obliga marii arhitecti sa faca lucruri simple" sau "criza ne indeamna la lucruri simple...". Bine acuma nu stiu cum s-a ajuns aici, ca este artificiala situatia asta, provocata de cineva, chiar nu ma intereseaza. Nici nu vreau sa ma mai gandesc. Ce este trist e ca s-a trecut foarte usor peste lucrurile care chiar contau in viata noastra. Am calcat in picioare, in dorinta de a ajunge cat mai sus, multe sentimente.
Si...pana la urma, dragostea, prietenia, fericirea se gasesc in lucrurile simple...
Un zambet, o soapta, o culoare, o adiere de vant, soarele, luna, florile, pasarile danseaza impreuna si depinde de noi cat suntem de hotarati sa ne prindem in hora si sa lasam la o parte rutina, intrebarile fara raspuns, dorinta de imbogatire si grijile, care...e adevarat...data fiind situatia e cam greu uneori sa le lasi. E greu si pentru ca nu ne-am multumit cu putin, ne-am dorit tot timpul mai mult. Ne-am dorit luna de pe cer, cand puteam sa ne bucuram doar de lumina ei profunda, ne-am dorit sa ne imbogatim peste noapte, cand aveam langa noi o bogatie de culori, miresme, adieri de vant...
Un zambet de copil, o floare care se deschide, o iubire impartasita, o prietenie sunt cele care iti dau culoare vietii. Sunt lucruri simple, poate prea banale pentru unii, dar sunt lucruri fara de care nu am putea trai...

Dansul lunii...

Nu stiu de ce, dar parca imi place mult noaptea cand luna isi dezvaluie faţa.
Imi plac stele si jocul lor pe langa luna.
Probabil ca luna este vestitorul sentimentelor. La adapostul luminii sale se nasc, traiesc si mor sentimente.
Oricum,luna este asociata cu psihicul si imaginatia, cu trairile intime, cu emotiile si starile interioare. Luna are o influenta mare asupra tuturor,la mine e deja dependenţa.
Nu-mi place intunericul, ci doar lumina lunii. Este o lumina patrunzatoare...
Luna este "martorul momentelor de sensibilitate umană".
Suntem doi si singuri si-n loc de inima ne bate luna. Nichita Stanescu

Simbolul eternitatii...

Dragostea este ceva sublim, o adiere de vant, un curcubeu, o floare, un vis, o speranta. Este un zambet, o pasare in zbor, un ocean de emotii, un cer senin, o scanteie, o nebunie, un mister...
Dragostea este cel mai frumos cadou pe care ni-l ofera viata.
Dragostea...este Simbolul eternitatii



Lara Fabian - Adagio - gamato.ro

Zori de zi

E dimineata zori de zi
Uite pleaca dracii mii,
E dimineata zori de zi
Se coboara ingerii...