Picura ploaia...

Picura ploaia,
Pe trupu-ti ud si-nlacrimat
Picura ploaia,
Si ai plecat.

Si trupu-ti sincer
In apa se destrama;
Ma simt stingher
Si azi mi-e teama!

Te simt aproape
Te vad zimbind,
Pe-ntinse ape
Rar clipocind.

Hai vino iar
Sa fim din nou un vis
Acum macar
In ploaia paradis.

Te vad plingind,
Si stii ca n-am sa-ti cer
Ca suspinand
Sa pleci din nou stingher.

Picura ploaia
Si ochii-s uzi iubite
Picura plaia-n
Sperante nemplinite! - "Picura ploaia" de Luci Frederiksen

A venit iarna...pentru a cata oara

A venit iarna-ntr-o zi
Era de asteptat
N-ai vrut s-o primesti in casa
Ea tot a intrat
A venit iarna subit
Intr-o dupa-amiaza
Aveai gandul ratacit
Mintea nu prea treaza

R: Anotimpuri tot mai reci
Vin peste tine
Anotimpuri care-asteapta
S-auzi si de bine

A venit iarna din nou
Pentru-a cata oara
Ca o alba amintire
Pentru primavara
A venit iarna discret
Ca din intamplare
A venit iarna sublim
Ca o taina mare

A venit iarna si esti
Tot nedumerit
Sa te bucuri sau s-astepti
Pana la sfarsit
A venit iarna si-ntreaba
Nevinovata
Nu stii unde sunt zapezile
De altadata

Povesti, povestiri, amintiri...

Povestile...ce frumos au sunat in anii copilariei, dar de ce si nu acum, cand am mai crescut putin.
Cu totii ne aducem aminte de cartea "Povesti, povestiri, amintiri" de Ion Creanga. De celebrele patanii ale lui Nica. De asemenea "Cenusareasa", "Scufita Rosie", "Alba Ca Zapada" si multe altele.
Noi suntem cei care cream aceste minunate povestiri.
"Oamenii sunt cei care dau semnificaţie vieţii. Acesta este rostul miturilor. Un om nu este altceva decât un animal capabil să creeze povestiri. Oamenii inventează tot felul de istorioare, unele minore despre soţia vecinului, iar altele majore, despre Dumnezeu...
Iubiţi poveştile. Ele nu îşi revelează misterele decât în faţa celor care le iubesc. Şi vă asigur că ascund foarte multe mistere..." Osho-"Omul care iubea pescarusii"
Aceste mituri ne ajuta sa calatorim prin "nebunia" vietii, sa visam cu ochii deschisi, sa traim.
Am ajuns la concluzia ca, in ziua de azi, ne place mult sa povestim. Despre arta, iubire, viata, traire, sport, durere, prostie, despre tot. Si mai mult, ne place mult sa credem in povesti, adica sa credem ca totul va fi bine, chiar daca sunt si foarte multi sceptici, ca totul se va rezolva. Vorbesc de povestile din zilele noastre si de povestile din trecutul nu foarte departat.
Poate ca asta e rolul unui povestitor, sa te "vrajeasca" cu vorbe, sa te faca sa crezi ca totul e minunat sau va fi. El vrea sa te introduca intr-o lume plina de senzatii, aventura, dorinta.
Am auzit povesti despre vecina mea de la unu, despre politicieni, vai ce nu-mi place cuvantul asta, despre profesorul meu de mate, despre fosta mea colega...am auzit multe povesti. Da, vai...ce frumos suna, cu cata ardoare sunt povestite. Parca sunt adevarate, unele poate...sau sa le numesc barfe, in fine, nici eu nu mai stiu.
Ce ne place noua sa povestim, bine...acuma cu practica stam mai rau si atunci trebuie cumva sa compensam. Vorbim, povestim si visam ca se va face.
Si nici nu avem de ce sa ne plangem, chiar nu avem. De ce? Pai cum sa ne plangem daca avem de toate. Avem autostrazi, avem gradini multe, mai ales la mine in cartier, vai ce frumos e, navighez printre blocuri, avem politicieni capabili, of...iar cuvantul asta, avem cladiri minunate, avem de toate...mai ales aerul pe care il respiri zilnic. Poate si pentru ca un drag vecin si-a adus un veritabil camion in fata blocului si dioxidul de carbon pe care il respir...chiar imi face bine.
Nu se poate , am ajuns si eu sa barfesc, adica sa povestesc.
Si totusi...ce frumoasa e povestea.

Zori de zi

E dimineata zori de zi
Uite pleaca dracii mii,
E dimineata zori de zi
Se coboara ingerii...

Puterea muzicii...

"Avand de a face cu probleme de insemnatate vesnica, este esential ca sa fie pastrata cu claritate in minte puterea uriasa a muzicii. Ea are puterea sa inalte sau sa corupa; ea poate fi folosita in slujba binelui sau a raului; ea are puterea de a supune firile aspre si necultivate; puterea de a inviora gandirea si a trezi simpatia, de a contribui la armonia in actiune, si de a alunga intristarea si acele prevestiri care distrug curajul si slabesc efortul."Educatia, p 168 (original).
Sunt foarte multe de zis despre muzica. Este un termen asa complex si cuprinde atatea genuri incat e foarte greu sa il descrii in cateva cuvinte.
Muzica inseamna armonie de culori, placere, dorinta, visare. Ea reprezinta o "desfatare" a sufletului, o vibratie a iubirii, inseamna rugaciune.
"Muzica ofera un suflet universului, aripi mintii, zbor imaginatiei si viata oricui".
Platon

Lumea muzicii a fost si va ramane un domeniu fascinant, un domeniu care nu va muri niciodata. Chiar daca s-au schimbat gusturile, chiar daca sunt foarte multe piese ridicole, de-a dreptul enervante, nu vreau sa dau exemple, totusi vom gasi tot timpul melodii care ne linistesc si ne fac sa simtim ca traim cu adevarat.
Ritmurile muzicii influenteaza ritmurile sistemului nervos autonom, care coordoneaza numeroase procese biologice din corpurile noastre... In mod analogic, ne hranim cu muzica, dar unele melodii aduc mai multa stabilitate si ordine in emotiile noastre decat altele.THE PHANTOM'S

Rod Stewart - Rhythm Of My Heart
Vezi mai multe video din Film
Muzica se naste dintr-o perfecta alaturare de imagini, emotii, pasiuni, parfumuri si energii, invaluite intr-o "boare de erotism".
Eu stiu ca nu-mi pot imagina viata fara muzica. O ascult...cam peste tot.
Consider ca poti schimba lumea cu muzica.
Fara muzica, viata ar fi o greseala.-Friedrich Nietzsche
Napoleon spunea: "Dintre toate artele, un legiuitor ar trebui sa sprijine cel mai mult muzica".
In muzica noi ne "cantam" placerile si suferintele, ne "zugravim" gandurile si faptele, muzica fiind un motiv de inspiratie, dar si de durere...

Vis de-argint si de petale...

...Floare de lumina vie
Zambet cald de dimineata
Te astept de-o vesnicie
Te-ntalnesc o data-n viata...

Cufunda-te in uitare...

Ciudat, dar am momente cand cobor in sufletul meu. Incerc sa ma descopar, sa vad ce se ascunde dincolo de...aparente. Incerc sa-mi descopar sentimentele.
In viata asta suntem intr-o continua miscare, trecem din bratele cuiva in bratele altcuiva, iubim nebuneste, iar apoi ne cufundam in carti....in uitare. Poate asa e viata, iti da clipe de nebunie, de exaltare, iar apoi vin clipe de liniste, de relaxare, clipe care te fac sa-ti parcurgi viata pana in prezent, ca o carte deschisa. Ne cufundam in gandurile nostre si incercam sa aflam adevarul despre noi.
„Nu stiu ce pornire impinge in veci pe om catre pasul sau...oare este aceasta spre a-si aduce siesi mingiieri? Nu-mi vine a crede..."-Alecu Russo.
Da, poate. De fapt...e un adevar. Mie imi vine sa cred, mi s-a intamplat de atatea ori sa cobor "in adancuri". Numai ca, uneori, ma intreb de ce acele clipe de nebunie nu pot dura mai mult. De ce nu exista o constanta in...miracole. Da, sunt o visatoare. Visez cu ochii deschisi. Ma gandesc la o lume frumoasa, unde sunt numai oameni buni, cu gradini splendide, cu iubiri adevarate si constante. Frumos, ar zice unii. E frumos sa gandesti asa, doar ca realitatea e mult prea dura.
"Fiori prin mine umbla si nu am trebuinta, te rog pe tine umbra sa redevi fiinta".
Da, realitatea e mult prea dura.
Uneori incerc sa ma cufund in nepasare, ignoranta, indiferenta, sa traiesc dupa tiparele acestei lumi, dar oare pot...
Iubesc prea mult stelele, florile si miresmele de primavara, muzica, adierile de vant, valurile si ciripitul de pasarele, dar si misterele ce ma inconjoara.
Si atunci...ma cufund iar in uitare...